Reverberații culturale

Simțul creației trezit de inspirația vernală

Simțul creației trezit de inspirația vernală

Pentru poeții din toate perioadele și curentele literare primăvara a fost dintotdeauna o inspirație, fie că au descris peisaje cu tot ceea cea înseamnă un tablou primăvăratic (soare, flori, păsări…), fie că i-au dat conotații mai profunde (renaștere, trezire la viață) sau au asociat-o cu stări emoționale (iubire, melancolie…).

Primele versuri destinate primăverii pe care le-am citit descriu, în fond, tablouri de primăvară din care răzbate bucuria anotimpului. E cineva care să nu își amintească de versurile incipiente din poezia ,,Oaspeții primăverii” de Vasile Alecsandri: ,,În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,/La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!/E cocostârcul tainic în lume călător,/Al primăverii dulce iubit prevestitor”? Sau de începutul poeziei ,,Vestitorii primăverii” de George Coșbuc: ,,Dintr-alte ţări, de soare pline,/Pe unde-aţi fost şi voi străine,/ Veniţi, dragi păsări, înapoi/Veniţi cu bine!”. Ne vine imediat în minte și prima strofă din ,,Primăvară” de George Topârceanu: ,,După-atâta frig și ceață/Iar s-arată soarele./De-acum nu ne mai îngheață/Nasul și picioarele!”. Toți poeții care scriu poezii de primăvară pentru cei mici reunesc simbolurile primăverii în versuri rimate și ritmate și, prin urmare, creează o sărbătoare a vieții și a naturii, poezii clasice pe care le citesc toate generațiile de copii.

Primăvara, generatoare de stări diferite

Pe măsură ce înaintăm în vârstă descoperim alți poeți, stiluri și viziuni asupra anotimpului renașterii. ,,Primăvara…/O pictură parfumată cu vibrări de violet” – iată o descriere memorabilă, atribuită lui George Bacovia. Acest vers celebru din poezia ,,Nervi de primăvară” creat prin sinestezie, o figură de stil ce combină diverse senzații din natură, este pentru mulți admiratori de poezie prima legătură pe care o fac dintre opera literară în versuri și primăvară. La Bacovia primăvara abundă în culori. Este prezentă și senzația începutului, dar și o stare de melancolie, care este, de altfel, o marcă a poeziei lui Bacovia. Ca exemple, amintim poeziile ,,Note de primăvară” și o altă poezie intitulată tot ,,Nervi de primăvară”.
Tonuri mai joviale, completate cu sunete și culoare, găsim la un alt modernist: Tudor Arghezi. În ,,Bună dimineața, Primăvară”, Arghezi scrie: ,,A! Bună dimineața, Primăvară! Iar proaspătă te-ntorci în ţară,/Tu fragedă, şi ea întinerită/ În ţară din răspântii verzi, fii binevenită./Te aşteaptă cu cofa plină/ De rouă nouă şi lumină./Te-ntâmpină-n cămaşa de in şi borangic,/Tivită cu chenare de iedera şi spic,/Pe poale cu garoafe și cu văpăi de mac,/De boance şi crăiţe, şi-albastre flori de ac,/ Împodobită toată, de marea sărbătoare,/În aşteptarea-n luncă a scumpei surioare”.
Primăvara este anotimpul renașterii și pentru Lucian Blaga. În una dintre cele mai celebre poezii Lucian Blaga asociază primăvara cu iubirea: ,,A cunoaşte. A iubi./Încă-odată, iar şi iară,/a cunoaşte-nseamnă iarnă,/a iubi e primăvară” (din poezia ,,Primăvară”). Una dintre poeziile lui Blaga se intitulează, sugestiv, ,,Trezirea”: ,,Mocnește copacul. Martie sună./Albinele-n faguri adună/și-amesteca învierea, ceara și mierea”. În ,,Focuri de primăvară” totul este sub semnul mitului, al existențialului, al renașterii și al spațului matricial: ,,Îngânând prin văi tăria/sună ramul, sună glia./ Focuri ard, albastre ruguri./Pomii simt dureri de muguri.//Prinşi de duhul înverzirii/ prin grădini ne-nsufleţim./Pe măsura-naltă-a firii/gândul ni-l dezmărginim.//Ce-am uitat aprindem iară./Sub veşminte ne ghicim./ Căutăm în primăvară/ Un tărâm ce-l bănuim.//Căutăm pământul unde/ mitic să ne-alcătuim/Ochi ca oameni să deschidem/ dar ca pomii să-nflorim”.
Anotimpul în care tocmai ne aflăm l-a inspirat și pe Nichita Stănescu să ne lase un patrimoniu în versuri. Primăvara îl învăluie, îi cuprinde toată ființa și reiese concluzia că aceasta e neputincioasă în fața forței primăverii: ,,Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple./De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,/prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe/de aerul rotund ce m-a-ncăput.//E-ntâia oară când rămân fără de viaţă, de primăvară-ncercuit cu frânghii…”(din poezia ,,Cântec de primăvară”).

Marina ANCAIȚAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 14 din 3 aprilie 2021