Reverberații culturale

Biblioteca, locul unde cartea este la ea acasă

Biblioteca, locul unde cartea este la ea acasă

Într-o seară de iarnă la Satu Nou, pe când se întuneca devreme, nu exista televizor și timpul avea multă răbdare cu noi, iar în casă se încălzea o singură cameră, la părinții mei au venit în vizită două cupluri, vecinii de lângă noi și cei de vizavi. Am fost mică, culcată în pat și cu cartea în mână. Aceasta nu i-a deranjat pe vecinii noștri apropiați să ocupe locuri cât mai confortabile: femeile, cu lucru de mână, cât mai aproape de cuptor, iar bărbații la masa din mijlocul camerei, porniți pe jocul de cărți. Taifasul pentru care se adunau și care-i înveselea la culme dura, de regulă, până în miez de noapte. Complet absentă din atmosfera creată de ei, îmi vedeam de minunata mea lectură despre Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana…

Acestea sunt primele amintiri ale scriitoarei Mărioara Stojanović despre lectură și cărți, cele care i-au marcat parcursul profesional și cel creativ. Imaginile păstrate în memoria ei continuă în felul următor: ,,Într-un târziu, când musafirii noștri au uitat de prezența mea, mi-am ridicat capul de pe căpătâi și am întrebat cât e ora. Cei de față au rămas cu gura căscată, iar apoi au început să-și exprime uimirea: ,,Ce, tu nu dormi! Citești! E târziu, poate e vremea să plecăm și noi acasă! Atât de mică și-i place cartea! Fata aceasta va ajunge departe!” – exclamau ei. Afirmațiile lor doar m-au ajutat să conștientizez ceea ce deja-mi era limpede: că iubesc cartea. Prima, cea cu basmele despre Făt-Frumos am păstrat-o cu mare drag, tot visând că odată și odată voi avea și multe alte cărți.
Așadar, pasiunea mea pentru lectură a apărut la școala elementară, odată cu însușirea cititului cursiv. Îmi amintesc cât de fascinată am fost de posibilitatea să citesc singură basmele pe care până atunci doar le-am auzit de la adulți. De la basme am trecut cu ușurință la alte povești, iar ca lectură plăcută din perioada aceea mi-a rămas în minte cartea lui Ion Creangă ,,Amintiri din copilărie”. Și acum îmi apare în fața ochilor imaginea copertelor de un verde-închis. Pe prima copertă era o schiță: portretul scriitorului cu barbă albă. El însuși părea ieșit dintr-un basm. Niciodată nu am citit amintiri din copilărie mai frumoase decât cele scrise de Creangă. Totodată, aceasta a fost prima carte a viitoarei mele biblioteci”.
Nu în zadar se spune: „Ai carte, ai parte”. Câte vieți și câte lumi noi deschide cartea? – se întreabă Mărioara Stojanović și își continuă povestea: ,,În călătoria vieții, dacă te ții de carte, ea știe să te ducă departe. Alături de ea nu ești singur niciodată. Dar, una e să crești într-o familie în care singura carte a fost Biblia și alta e dacă în familie ai avut o bibliotecă bogată, care să te introducă în magia lecturii, în care poți găsi răspuns la nenumărate întrebări. Jorge Luis Borges și-a închipuit paradisul ca o bibliotecă enormă. Așadar, un loc în care ar avea veșnicia de partea sa, în magia lecturii”.
Biblioteca este locul în care cartea este la ea acasă, spune interlocutoarea noastră. ,,Liniștea camerei în care locuiesc cărțile vuiește de viață și destine, eroi și antieroi, dragoste și ură, adevăruri și erori, succese și ratări… Atunci când privesc biblioteca mea admir cei câțiva metri pătrați cu rafturi în care stau unul lângă altul Eminescu, Eliade, Blaga, Sadoveanu, Rebreanu, Preda, Coșbuc, Alecsandri, Arghezi, Popa, Andrić, Selimović, Crnjanski, Kiš, Pekić, Pavić și încă mulți alții pe care am infinita plăcere de a-i citi în limba în care au scris. În biblioteca mea figurează și cei mai de seamă scriitori care au publicat la Editura „Libertatea”. Din literatura universală sunt prezenți: Marquez, Hesse, Proust, Faulkner, Salinger, King, Kundera, Pamuk, Nietzsche, Kafka, Camus, Green, Llosa, Dostojevski, Tolstoi, Cehov, Lermontov, Bulgakov… Admir, câteodată, rafturile care stau de gardă operelor unor astfel de titani ai creației”.

Marina ANCAIȚAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 14 din 3 aprilie 2021