Spiritualitate

Trifon Militariu, o personalitate de care sunt legate numeroase controverse

Trifon Militariu, o personalitate de care sunt legate numeroase controverse

Majoritatea colaboratorilor şi-au desfăşurat activitatea în perioada antebelică, deci înainte de Marele război, personalităţile prezentate în acest articol fiind, cu mici excepţii, nume binecunoscute prin implicarea lor în viaţa confesională, culturală, didactică şi publicistică a epocii în care au trăit. Ordinul în care îi vom prezenta pe aceşti colaboratori ai „Foii Diecezane” porneşte de la anul de apariţie a primului articol pe paginile gazetei, ţinând cont, în acelaşi timp, şi de anul naşterii publicistului.

Trifon Militariu (1850-1894) este o personalitate de care sunt legate numeroase controverse, cu o biografie zbuciumată și într-o oarecare măsură neobișnuită, fapt confirmat de presa timpului și de numeroase documente din Arhiva Protopopiatului Panciovei din Satu Nou. Numele lui Trifon Militariu va rămâne înscris în istoria culturală și confesională a românilor din Banatul sârbesc, în special prin contribuțiile sale din domeniul publicisticii.

Este născut la Petrovasâla, în anul 1850, ca fiu al învățătorului și Preotului Pavel Militariu. Bursier al lui Andrei Mocioni cu 80 fl. ca elev la școlile secundare din Panciova, Militariu se înscrie după aceea la Institutul Teologic din Caransebeș, unde se distinge prin hărnicie, inteligență și competență, devenind în 1872, ca student în anul III, bibliotecar al Societății de lectură a junimii clericale. După terminatrea studiilor, este ales la postul de capelan la Satu Nou, pe lângă tatăl său, care din anul 1858 funcționează ca paroh în această localitate.

În ciuda numeroaselor conflicte cu consătenii în care a fost amestecat, tânărul Trifon se distinge ca un preot competent și cu o pregătire profesională deosebită. Colaborează la mai multe reviste ale timpului, în special fiind interesant foiletonul publicat în Biserica și școala, intitulat „Observări critice de Trifon Militariu, asupra opului compus de cuviosul părinte ierodiacon Simeon Popescu şi intitulată Pneuma in Nicoeno-Constantinopolitanum”.

Dr. Mircea MĂRAN, istoric

Articolul integral îl puteți citi în numărul 47 din 25 noiembrie