Serbia
32
clear sky

Un proiect literar de anvergură

Încă din timpurile cele mai vechi, spațiul balcanic este influențat de mai multe culturi, mai ales din cauza migrațiilor efectuate din părțile mediteraneene spre Carpați și Europa centrală. Influența a mai multor popoare, dar și păstrarea tradițiilor și obiceiurilor străvechi o putem întâlni și la românii din Serbia de Răsărit, care s-au stabilit în zona Timocului, Zaječar, Homolje, Crna Reka încă înainte cu 300 de ani. Încă din cele mai vechi timpuri această zonă a avut o istorie destul de furtunoasă.

În același timp, cu păstrarea obiceiurilor și ritualurilor strămoșești, vreme îndelungată pe viu grai, s-a păstrat și folclorul literar și muzical din această zonă (cântecul, melodiile, dansul). Exegezele actuale, îndreptate asupra folclorului literar au rolul de a aprofunda rolul programatic al culturii populare în definirea valorilor acceptate și recunoscute ca universale. Eforturile în direcția de mai sus au fost prea puține și efemere, îndeosebi în Serbia de Răsărit. Dar, totuși, în continuare predomină ideea ca materialul cules pe teren în ultimul secol să fie scos la iveală, analizat și structurat și „adus în conștiința contemporaneității prin studii de sine stătătoare, prin cercetări asidue, îndelungate, comparative, menite să evidențieze actualitatea și sfera de influență a culturii tradiționale în raport cu ceea ce înțelegem sub denumire de culturi istorice, scrise” (Vetișanu 1993: 3). Preocupările temeinice din ultimii ani asupra folclorului cules în secolul trecut au rezultat cu un șir de volume de valoare, importante pentru păstrarea culturii și identității românilor din Serbia de Răsărit.

În urma cercetărilor de teren efectuate în secolul trecut și până astăzi, au apărut un șir de antologii de folclor literar și studii asupra culturii populare, dovadă că în Serbia de Răsărit, odată cu modernizarea societății, s-a deșteptat conștiința că dispariția fizică a informatorilor va duce și la uitarea numeroasele creații populare, păstrate prin viu grai de la strămoșii românilor din acest areal. Interesul pentru comunitatea românilor din Serbia de Răsărit, și pentru cultura populară din această zonă, datează încă din secolul al XIX-lea, iar primele cercetări științifice despre românii din această zonă i se datorează marelui folclorist sârb, Vuk Stefanović Karadžić. Se presupune că în cele „30 coale manuscrise” de poezii populare românești care le-ar fi înmânat Vuk Karadžić scriitorului moldovean Gheorghe Asachi la Viena, în anul 1823, ar fi existat și folclor cules de la românii din Serbia de Răsărit pe lângă creații folclorice culese din Banatul sârbesc.

Prof. dr. Virginia POPOVIĆ

Articolul integral îl puteți citi în numărul 62 din 11 martie

Bibliografie :

C. Sandu Timoc, „Cântece bătrânești și doine”, Editura pentru Literatură, București, 1967;
Vasile Vetișanu, „Cuvânt înainte”, în Anuarul Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, Serie nouă, tom 4/1993, Editura Academiei Române, București, 1993.