Cu puțin timp în urmă a apărut, în colecția ,,O sută și una de poezii”, la Editura Academiei Române, antologia cu poeziile Mărioarei Baba. Antologator este dr. Florian Copcea, iar cartea face parte dintr-o colecție amplă care cuprinde și poeți români din Serbia.
Mărioara Baba a făcut parte din generația de poeți considerați modernizatori ai literaturii de limbă română din Voivodina. Totuși, creația ei are trăsături distinctive, între care tenta expresionistă și cea existențialistă despre drama umană își pun, în poezie, amprenta pe procesele de ei de conștiință. Versurile Mărioarei Baba sunt precum niște bucăți din continuumul existenței. Cuvintele de pe hârtie, dacă ar putea vorbi, ar avea o sonoritate elegiacă și ar spune o poveste despre drama umanității și cea personală, despre trecerea timpului ce lasă un abis în urma sa, despre cotidianul care macină, despre tabieturile care formează șirul din ,,farsa supraviețuirii”. Totuși, izbește crezul în veșnicia poeziei și în forța cuvântului, în faptul că poetul poate învinge chiar și timpul. Nu prin versificație și arhitectonică se distinge discursul liric al Mărioarei Baba, ci prin metaforele cu trimiteri spre existențialism și printr-o mitologie personală compusă din elemente ale naturii și tablouri citadine.
Debutul Mărioarei Baba a avut loc în anii 70, în revista ,,Lumina”, iar opera ei poetică este constituită din cinci volume: ,,Ape cristaline” (Editura ,,Libertatea”, 1983), ,,Ploaia eternă” (Editura ,,Libertatea”, Panciova, 1992), ,,Dubla ființă a naturii” (Editura ,,Libertatea”, 1997), ,,Poeme” (Editura ,,Eminescu”, București, 1999), ,,La dans cu ciufulitul”, împreună cu Valentin Mic (Editura ,,Libertatea”, 2004) și ,,Porțile orașului” (Editura ,,Libertatea”, 2005). Volumul ,,Cercul etern”, îngrijit de Simeon Lăzăreanu, cu poeme alese, dar și inedite ale Mărioarei Baba, a apărut în 2017 la Editura ,,Libertatea”.
Antologia din colecția ,,O sută și una de poezii” cuprinde poezii din volumele ,,Apa cristalină”, ,,Ploaia eternă”, ,,Dubla ființă a naturii” și ,,Porțile orașului”. Antologatorul dr. Florian Copcea scrie, în textul care prefațează ediția și se intitulează ,,O poetă senzorială. Ipostazele devenirii absolute” că: ,,Discursul liric al Mărioarei Baba, spirit însetat de viziuni hiperboreene, genuine, mizează pe efecte intimiste, de extracție blagiană, fapt care suspendă frontierele stilurilor poetico-arhetipale consacrate din literatura română feminină din Serbia. Desprinsă din valoroasa generație optzecistă, poeta, posedând un acut/exuberant simț al imaginarului, aproape că sterilizează, sub semnul subtil-spectral al confesiunii, nonconvenționalismul liricii tributare canoanelor expresioniste care au amprentat acest spațiu multilingvistic și multicultural. De altfel, poezia Mărioarei Baba, de o simplitate dezarmantă, eliptică, mereu cantonată într-o realitate tensionată, vine să caracterizeze un meticulous constructor al limbajului eliberat de crispări și de hermetism”. Dr. Florian Copcea mai scrie, tot în Prefață: ,,În ansamblul ei, poezia Mărioarei Baba este inițierea într-un joc în care cotidianul, adică concretul absolut, este transfigurat parabolic după chipul și asemănarea ființei lirice, concepute/plăsmuite aici prin prisma unei imagistici pătrunse de reflexiile oglinzii…”. ,,Textul este încărcat de subtile sugestii livrești, iconoclaste, care vizează texistența omului”, iar ,,demersul creatoarei de a metamorfoza paradisul este o aventură. Din fericire, întreprinderea se soldează cu eșec, ea reușind să se refugieze din labirintul biografic într-un logos reductibil la transcendență, încărcat de esența apolinice”, mai notează dr. Florian Copcea.
Marina ANCAIȚAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 41 din 9 octombrie 2021
