Am înțeles că dragostea pentru cuvânt și poezie a fost moștenită de la bunicul tău, Costică Telescu. Aș vrea, pentru început, să vorbim despre aromânul Costică Telescu, care de undeva din ceruri, a făcut cred eu, posibilă întâlnirea noastră.
Da, întâlnirea noastră nu a fost cu siguranță întâmplătoare și mă bucur că este așa și consider că aici nu a fost doar meritul meu. Ah, dacă aș putea găsi o modalitate de-a afla dacă a avut și el vreo legătură cu asta! Sper că este fericit că s-au întâmplat astfel lucrurile, că pot descoperi poezia lui la 70 de ani de la moartea sa și cartea sa de versuri s-a născut în România, pe care a iubit-o în mod special, considerând-o patria sa. De asemenea, trebuie să-ți mulțumesc că mi-ai prezentat-o pe doamna Ada CRUCEANU, care a realizat acest proiect. Mă bucur în mod special că această carte conține un facsimil al poeziilor sale.
Dragostea pentru lectură s-a transmis pe linie paternă. Mi-ai mărturrisit că tatăl tău citea tot timpul.
Atât tatăl, cât și mama citeau mult, așa că asta trebuie să fi avut un efect asupra mea, mai ales când am crescut puțin și mama a vrut să învăț să brodez și să tricotez, iar eu găseam scuze, spunând că am materiale de pregătit pentru școală și citeam lucruri pe care nu le înțelegeam pe deplin la vârsta aceea.
Când ai scris prima poezie? În ce limbă ai scris-o? Cui i-ai prezentat-o prima oară?
Prima mea poezie a fost dedicată iernii. Am scris-o în clasa întâi a școlii primare, înainte să învăț toate literele, și l-am rugat pe tatăl meu să-mi spună cum să le scriu. A zâmbit și mi-a spus să aștept până învăț toate literele mai întâi, dar eu am insistat, așa că mi-a desenat literele în aer. Era scrisă în macedoneană și normal, primul meu cititor a fost tatăl meu. Bineînțeles că și mama a citit poezia aceea, apoi învățătoarea mea, care a trimis-o la o emisiune radio pentru copii, unde a trebuit s-o citesc eu însămi. Îmi pot imagina cum a sunat cu toată nervozitatea pe care o aveam, pentru că eram timidă și nu eram pregătită pentru o reprezentație publică. M-am gândit că era suficient să o scriu și să las pe altcineva s-o citească.
Știu că ai tradus mai multe cărți, că ai o activitate bogată în acest domeniu. Ai tradus în sârbă, macedoneană, engleză, greacă și italiană. Dar, în care limbă compui? Care este limba creației tale?
Așa este, până acum am tradus 38 de cărți din mai multe limbi. Când scriu, scriu în mai multe limbi.
Creația ta poetică s-a intensificat după dispariția soțului tău? Există în sufletul tău o legătură între durere și poezie?
Scriu aproape de când mă știu, dar înainte scriam mai rar pentru că aveam mai puțin timp liber. După moartea soțului meu, a trebuit să-mi consolez copiii, cu care petreceam mult timp, încercam să umplu golul din sufletele lor, și asta nu e chiar atât de simplu, și totuși, scrisul a devenit mai intens. Mă întrebați dacă există o legătură între durere și poezie. Da, bineînțeles că există! Poezia vindecă durerea chiar și atunci când o intensifică, doar își schimbă forma, nu dispare. Totuși, poezia este atât consolare într-un fel, cât și un omagiu adus celui căruia îi este destinată.
În anul 2021 ai primit un premiu pentru “ Înțelegerea autentică a Poeticii Iubirii” , un trofeu care apreciază și recompensează creația ta. În ce context a fost acordat acest premiu ? Poți să ne explici, cum vezi tu această înțelegere autentică a poeziei de dragoste?
Poezia de dragoste este un capitol important în literatura universală și cred că nu există poet care să nu fi scris poezii de dragoste. Premiul este drag tuturor, dar nu este singura măsură a calității. Cel mai mare premiu este citirea poeziei, când întâlnești pe cineva pe care nu îl cunoști și îți spune că își amintește de unele din poeziile tale. Poezia de calitate nu se termină cu ascultarea poeziei, se măsoară după ceea ce lasă în noi, se măsoară după întrebările care se nasc din ea, poezia este poezie atunci când trăiește chiar și după ce ai citit-o, aceea care lasă o urmă în urma ei. Spun asta într-o poezie de-a mea: poeții sunt ca melcii, lasă o urmă în urma lor. Cât despre autenticitatea exprimării, aceasta include originalitatea ideilor și o abordare expresionistă a unui subiect despre care s-a scris atât de mult. Este important să nu te repeți, să privești lucrurile dintr-un colț diferit, este important să fii tu însuți.
Adriana TELESCU
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 23 mai 2026
