„Hristos se naşte,
Măriţi-L!
Hristos se naşte,
Întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ,
înălţaţi-vă!”
În salba preţioasă a sărbătorilor ce înfrumuseţează anul bisericesc, praznicul Crăciunului este o piatră scumpă şi toţi ne întărim, ne bucurăm şi ne luminăm din strălucirea ei duhovnicească, deoarece ştim că Naşterea Lui în Betleem reprezintă materializarea iubirii desăvârşite a Tatălui ceresc faţă de noi, fiii neascultători.
Sfântul Evanghelist Luca prezintă evenimentul într-un cadru istoric bine determinat. Era prin anul 747 sau 748 de la întemeierea oraşului Roma, şi romanii stăpânitori ordonă un recensământ al locuitorilor Ţării Sfinte. Era o ţară deosebită ce cerea un recensământ deosebit. Dacă romanii erau obligaţi să se înscrie unde locuiau, evreii, tributari obiceiurilor vechi, au fost obligaţi să se prezinte acolo unde erau născuţi, de unde li se trăgea familia.
Şi cum Iosif şi Maria erau din neamul lui David, cu obârşia în Betleem, plecară din nordul ţării, din Nazaretul Galileii, spre sud, pentru a ajunge în Betleem, în provincia Iudeea. Betleemul, numit „cetatea lui David”, pentru că acolo se născuse cu o mie de ani în urmă marele rege, poet şi proroc, la 10-12 km de Ierusalim.
După un drum lung de aproximativ 150 km şi anevoios, din cauză că Maria purta în sine un prunc, ajung la Betleem şi nu găsesc loc de odihnă în casele de oaspeţi. Pentru că se împlinea sorocul să nască, Fecioara Maria şi dreptul Iosif găsesc loc de odihnă într-o peşteră din cele pregătite pentru iernatul turmelor. Acolo s-a năcut Hristos!
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 53 din 7 ianuarie
