Săptămâna Patimilor este perioada cuprinsă între momentul intrării triumfale a Mântuitorului în Ierusalim, în ziua ce o numim „Duminica Floriilor” şi sâmbăta dinainte de Slujba Învierii. În fiecare seară din această săptămână, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului, se săvârşeşte slujba Deniei. Numele de „denie” vine de la termenul slavonesc „В д е н и е” (vdenie), adică priveghere sau slujbă de noapte, deşi este practic o Utrenie şi nu o priveghere obişnuită, conform tipicului bisericesc. Deniile se săvârşesc numai în săptămâna a cincea şi a şaptea din Postul Sfintelor Paşti. S-a păstrat totuşi denumirea de Denie pentru Utreniile din Săptămâna Patimilor, pentru că ele se săvârşesc seara.
Fiecare denie face pomenirea unor evenimente din Vechiul sau Noul Testament, dar toate ne duc cu gândul la Hristos şi la ceea ce i s-a întâmplat în zilele când a fost trădat, prins, batjocurit şi răstignit în Ierusalim.
Luni este pomenit Patriarhul Iosif, vândut de fraţii săi unor negustori ce treceau cu caravana către Egipt, pentru treizeci de arginţi. După ce ajunge om important la curtea faraonului, este acuzat de desfrânare şi ajunge în temniţă. În urma interpretării unor visuri, este eliberat din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul.
El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Stăpânirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruinţei lui Hristos asupra păcatelor lumii.
Cântările deniei de luni vorbesc şi de smochinul neroditor, blestemat de Hristos să se usuce, pentru că nu avea rod. Pilda vrea să ne atragă atenţia că Dumnezeu este bun, dar şi drept şi, prin urmare, la judecata finală, El nu doar va răsplăti ci va şi pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marţi ne amintim de pilda celor zece fecioare. Din pildă aflăm că cinci dintre fecioarele ce aşteptau mirele să vină la nuntă, au avut doar candele fără a avea însă şi ulei pentru ele, iar celelalte cinci au avut şi candele şi ulei. Candela fără ulei reprezintă relizarea de sine egoistă şi în totală nepăsare faţă de ceilalţi.
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 66 din 8 aprilie