Învierea lui Hristos,
lumină și nădejde
(1 Petru 1, 21),
iertare și vindecare
(Fapte 10,38)
pentru toți cei cuprinși
de suferința păcatului și a morții
† IERONIM,
din mila și cu harul
lui Dumnezeu
Episcopul Daciei Felix
Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler, Preaiubiților credincioși creștini din Eparhia Daciei Felix și Tuturor celor care sunt împreună-mărturisitori cu noi ai bucuriei Învierii lui Hristos, Har, bucurie, pace și sănătate de la Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, întru toate bunăvoire cu prilejul luminatului Praznic al Învierii Domnului, iar de la Noi arhierești și părintești binecuvântări!
„Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău? Să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!”.
(I Corinteni 15, 55, 57)
Hristos a înviat!
Adevărat, a înviat!
Cu adevărat a înviat Hristos, Biruitorul morții (2 Corinteni 2, 14) și „Dumnezeul a toată mângâierea” (2 Corinteni 1, 3), dăruind lumii viață, speranță și bucurie. De aceea, „acum toate s-au umplut de lumină”, amintește unul dintre imnurile Praznicului, „și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s-a întărit” (cântarea a 3-a, Canonul Sfintelor Paști).
Întreaga rânduială liturgică din noaptea Paştilor este o nemijlocită și continuă invitație la viață și la lumină. „Veniți de primiți lumină” este îndemnul pe care preoții îl rostesc, din fața Sfântului Altar, tuturor credincioșilor prezenți în biserică, este chemarea care, de aproape două milenii, vestește marele eveniment al Învierii. Într-un cadru de un contrast pătrunzător și impresionat, întunericul nopții este risipit de razele făcliei purtate de preot, din care, unul câte unul, credincioșii se împărtășesc.
Articolul integral îl puteți citi în numărul 18 din 4-11 mai