Un interes deosebit pentru inovație prozodică manifestă Gabriel Băbuț, poet pe cât de pletoric pe atât de coleric, în volumul ,,Absența obligatorie” apărut în 2019 la Editura ,,Tibiscus”: „cine are dreptul la abstracție/ și cine la o privire eronată/ asupra lumii// ce splendide culori/ are haina iulia// lecturând poezia românească/ câte vreun vulcan fumegând// încet/ se fierbe varza// atenție” (,,N-am câine, am câini”).
Detașat vizibil de predecesori, el cultivă un discurs liric postmodernist în care sunt vizibile ficțiunea și (i)realitatea, repere clare, fără echivoc, ale unei intertextualizări de maximă intensitate semantică. Renunțarea la punctuație și gradație privilegiază în arhitectura poemului fluidizarea limbajului și, în același timp, accelerarea operației de transcendere a eului auctorial: „bănuiesc înfrângerea// îmi scriu rețeta/ pentru prăjitura neagră/ emily dickinson// totuși/ îți expediez/ sinceritatea seninătatea/ cuvintelor// în fundul paharului/ amaretto brandy// incertitudinea” (,,În loc de cuvânt înainte”) și „amân/ timpul/ și ideea despre substanță// (ce eu știu)/ cânt la un instrument// nu pot să mă decid/ cine sunt cine ești// deschid/ cartea ceaiurilor/ din care/ liniștea// poate dura” (,,Gând despre încetare, VII”).
Văditul stil dadaist de transpunere iconică a trăirilor și de punere între paranteze, fără explicații, a realității situată „deasupra simțurilor personale” (,,Târziu”), pe de o parte (în)scenează semnificante fluxuri de explorare a tiparelor prozodice actuale, iar pe de altă parte disimulează în ecuație măștile și fețele unor plăsmuiri excesiv evanescente: „cuvintele// se transmit/ respingându-se// esența bolnavă/ a omenirii/ punctul decretează/ starea de asediu/ producătorii de arme ling/ cicatricele altora// în mână sulița// a spune nu/ într-o zi a zice da/ parazit/ trebuie să fi” (,,Învățătura”); și: „consolarea/ e pentru sfinți// sub greutatea ghilimelelor/ a venit toamna/ în spital/ mă sacrific/ pentru sfânta taină/ scriu/ într-o limbă străină// învinovățesc/ colțul cald al/ pâinii// literele mari/ să fie împărțite/ pisicilor” (,,Pisici și litere”).
Florian COPCEA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 21 din 25 mai
