Un activist dedicat neamului românesc

Un iubitor de neam și de semeni, Pau Voina din Râtișor este o figură binecunoscută cititorilor noștri. Colaborator fidel al săptămânalului „Libertatea”, a publicat o perioadă știri sportive și este un participant activ la „Cupa Libertății” la șah, precum și distribuitor al ziarului la Râtișor. Acest „daco-român”, cum se autodefinește, îmbină pasiunea pentru poezie și iubirea pentru șah.

Pau Voina este un țăran din Râtișor, plin de energie. Agricultura i-a fost ocupația principală, iar timpul liber l-a completat cu diverse activități. Este o persoană pe care nu îl ţine locul, fiind mai tot timpul în centrul activităților locale și, uneori, chiar inițiatorul acestora.
„În general, ocupația mea de bază a fost agricultura. Acum a preluat-o fiul meu, Teofil; el trăiește în casa părintească, iar eu și soția mea ne-am mutat aici, unde ne-am cumpărat propria casă. Ne descurcăm cum putem”, transmite Voina.
Pe vremuri, Pau Voina a scris și câteva articole interesante și a fost inițiatorul ziarului local „Nădejdea Râtișorului”, care a apărut în câteva numere și a conținut informații locale din domeniul culturii și istoriei.
A fost primar al Râtișorului între anii 2000 și 2004. „În perioada respectivă, cred că am lăsat o urmă oarecare. În primul rând, am început construcția noii școli. Nu am terminat-o, din păcate, și poate cea mai mare realizare a mea este că am reușit să aduc în fruntea fanfarei, care se afla la un moment de răscruce, pe colonelul Marcel Antochi din Timișoara. Dânsul a ridicat fanfara la un nivel superior, transformând-o într-o fanfară de țărani care au reușit să cânte la un nivel profesionist.”
Când vine vorba de fanfară, ne-a interesat să aflăm cum s-a integrat și cum a inclus o parte din familie în orchestră, la care am primit următorul răspuns:
„M-am integrat în fanfară în anul 1976, deci în urmă cu aproape 50 de ani, și am activat până în 1986. Din 1986 am avut niște certuri și m-am retras. În anii 2001-2002 m-am încadrat din nou și am rămas în jur de 5 ani, apoi m-am retras definitiv. Nu mai am nici forță. Băiatul meu, Teofil, a preluat conducerea Societății Culturale din Râtișor, fiind fanfarist, solist, are capacitate. Acum, fanfariștii s-au readunat și sunt buni. La anul, dacă Dumnezeu ne ajută, se împlinesc 100 de ani de la înființarea fanfarei și ne dorim să organizăm o manifestare, să marcăm cum se cuvine acest jubileu însemnat”, a afirmat el cu entuziasm.

Teodora SMOLEAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 45 din 9 noiembrie