În timp ce în Voivodina sărbătorim Boboteaza şi Sfântul Ioan pe 6 şi 7 ianuarie, românii din Serbia de Răsărit se pregătesc să prăznuiască Ajunul Crăciunului şi Crăciunul după calendarul vechi.
„Colindreţi, colindreţi, uşa descuieţi!” – Zorica Petrović din Petrovac na Mlavi ne spune că aşa răsună colinda în satele româneşti din Serbia de Răsărit, străbătute în lung şi-n lat de cetele de colindători. Este o colindă românească ce s-a păstrat şi care anunţă marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, cetele de colindători se adună, iar bătrânii satului îi îndrumă pe cei tineri, învățându-i să cioplească bețele cu care vor merge la colindat.
Zorica ne mărturisește că: „aceste ciomege, denumite «colindețe», se fac din lemn de salcie și sunt cioplite în spirală pe toată lungimea lor, apoi bețele se trec prin vatra focului, căpătând astfel mai multă tărie și o culoare închisă, ca și cum ar începe să ardă. În Ajunul Crăciunului, colindătorii merg cu aceste bețe la colindat și, odată ajunși la gazde, le bagă în focul din vatră, păstrând astfel o tradiție străveche transmisă din generație în generație.”
Odată cu lăsarea serii, colindătorii pornesc prin sat, mergând din casă în casă, fiind conduși de Moș Crăciun. „La noi în zonă, Moș Crăciun avea întotdeauna o «babă» (soție) și întotdeauna un bărbat se deghiza în femeie. În general, toți sunt mascați, purtând măști cu chipuri de animale și fețe înnegrite”, ne spune interlocutoarea nostră.
După datină, colindele au menirea de a izgoni duhurile rele, iar a lăsa poarta încuiată în Ajunul Crăciunului este văzut ca un mare păcat. În timpul colindatului, gazdele sunt atinse cu bețele din lemn, cu „colindețele”, pentru ca urările să prindă viață și să se împlinească. Când intră în casă, colindătorii rostesc: „E, hei, bună sara lu’ Ajun, că-i mai bună a lu’ Crăciun…”
M.M.
Articolul integral îl puteți citi în numărul 3 din 18 ianuarie 2025
