Vorba torăceanului că tot ce îți este scris dinainte ,,în frunte îți e pus”, este un mare adevăr, care confirmă faptul că timpurile sunt deasupra omului și nu viceversa. Pornind de la această constatare, voi începe acest articol dedicat unuia dintre jurnaliștii Toracului, Ionel Miat, ale cărui contribuții jurnalistice au reușit să ne surprindă, de nenumărate ori, prin autenticitatea lor remarcabilă și prin originalitatea stilului, ce refuză orice tipar sau schemă prestabilită.
În cariera sa, rutina nu și-a făcut loc, căci fiecare articol purta pecetea unei căutări neînfricate a actualității și a senzaționalului, fiind semnătura unui profesionist mereu în căutarea esenței în fiecare cuvânt.
Născut în aceiași zi cu ,,Libertatea” ,,Sunt printre puținii din generația anului 1955 de la Torac, care a văzut lumina zilei în zorii zilei de 27 mai, deci fiind mai tânăr decât CPE «Libertatea» cu zece ani. După terminarea școlii cu 8 ani de la Torac, împreună cu verișoara mea primară, dr. pediatru Nicoleta Kovačev, care deja se găsea în anul I la liceul de la Vârșeț, m-am gândit ca și eu să plec pe același drum, și această decizie nu mi-am reproșat-o niciodată. Aici am urmat cursurile secției lingvistice.
Pe parcursul anilor, mai mulți elevi, începând cu doctorul ginecolog Ovidiu Baloș, «a spart gheața» și a început să studieze la București, și eu alături de mai mulți colegi am hotărât să-mi continui studiile superioare în «Micul Paris» de altă dată. De altfel, teza mea de Bacalaureat s-a intitulat «Alexandru Macedonski, poetul nopților», o temă pe care după spusele regretatului prof. de limba română, Ion Berlovan, încă nu a fost aleasă de niciun elev român al Liceului «Borislav Petrov Braca» de pe atunci. Desigur că toți care am plecat, în anul 1974, la București s-au îndreptat spre Facultatea de Medicină sau Stomatologie, respectiv Psihologie și Pedagogie.
Eu am fost unicul care m-am înscris la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității din București. Pe atunci am fost mulți străni, mai ales greci, dar și din America Latina, care au dorit să studieze istoria României. Eu însă, am ales secția de Istorie universală veche, având astfel fericirea, pot spune, ca timp de patru ani de zile să merg la săpături arheologice, aș spune chiar petrecându-mi și cele mai frumoase zile din viața mea în câteva localități. Am vizitat siturile arheologice din Dobrogea, cu această ocazie văzând pentru prima dată frumusețile unice ale Deltei Dunării, cunoscutul oraș Tomis și totodată, în timpul liber respectiv în weekenduri vizitând cele mai frumoase mănăstiri românești din Moldova, printre care și neîntrecutul Voroneți, unica din lume care este pictată și în interior și în exterior cu teme biblice.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 9 din 1 martie 2025
