Când încep să organizez o călătorie, mai întâi mă informez dacă este necesară o viză pentru a intra în țara respectivă și, dacă da, cum poate fi obținută. Apoi caut cea mai bună și cea mai convenabilă rută aeriană, verific cazările pe un cunoscut site de rezervări și abia după aceea trec la achiziționarea biletelor de avion și a altor bilete (de autobuz și tren). Așadar, tratez cu multă seriozitate fiecare pas în pregătirea unei călătorii. Totuși, voi ține minte călătoria în Kuweit pentru problemele cu care m-am confruntat chiar de la început.
După ce am cumpărat biletul de avion spre Kuweit, cu escală la Istanbul, am început demersurile pentru obținerea vizei electronice. Pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Serbiei am găsit informația că viza se obține online sau la punctul de frontieră – lucru pe care îl văzusem anterior și pe rețelele sociale, la unii dintre cei mai cunoscuți „influenceri de călătorie”. Cum nu am reușit, nici după a treia încercare, să accesez site-ul pentru solicitarea vizei turistice, m-am adresat Ambasadei Kuweitului la Belgrad, de unde mi s-a comunicat că, din motive birocratice, cetățenilor sârbi nu le este permis, în prezent, accesul în Kuweit cu viză turistică și că nu există informații despre cât va mai rămâne în vigoare această restricție. Din păcate, această veste proastă mi-a fost confirmată și telefonic de Ambasada Serbiei din Kuweit. Așadar, m-am aflat, fără vina mea, într-o situație fără ieșire.
Am cumpărat biletele de avion fără posibilitate de rambursare, am plătit cazarea în avans, iar cum șederea în Kuweit era gândită ca o escală spre destinația finală (Taj Mahal, India), am început să iau în calcul achiziționarea unor noi bilete de avion. Dorința mea de a vizita Kuweitul a fost blocată de una dintre cele mai dure piedici din lume – birocrația nemiloasă, care nu și-a făcut treaba la timp. Mulți, în locul meu, ar fi renunțat, dar, pentru a nu deveni o „victimă colaterală” a birocrației, am fost nevoită să apelez la „forțe mai înalte”, adică să mobilizez toate contactele posibile, în speranța de a obține viza necesară pentru o ședere de tranzit în orașul și statul Kuweit. În cele din urmă, am reușit, dar trebuie să recunosc că nu a fost nici rapid, nici ușor.
La aterizarea pe Aeroportul Internațional din Kuweit, în zorii zilei, m-a întâmpinat un șir nesfârșit de oameni care stăteau supuși, ca niște robi, la coada pentru controlul pașapoartelor. Aveam să aflu mai târziu că erau, în principal, cetățeni indieni veniți în „țara făgăduinței”, în căutarea unui trai mai bun. Pare incredibil faptul că, în prezent, Kuweitul este locuit de aproximativ trei milioane și jumătate de străini, comparativ cu un milion și jumătate de cetățeni kuweitieni. Ținând strâns în mână actele necesare, am simțit o ușoară neliniște apropiindu-mă de autoritățile de imigrare. Se spune că Dumnezeu îi protejează pe cei curajoși (citește: pe cei cu un curaj nebunesc) – lucru de care m-am convins încă o dată.
Kuweit este a 75-a țară pe care am vizitat-o. La această listă adaug și faptul că sunt, totodată, ultimul cetățean sârb care a vizitat Kuweitul în scop turistic (în ianuarie 2025). Din păcate, în momentul în care scriu aceste rânduri, situația nu s-a îmbunătățit deloc – vizitarea Kuweitului este posibilă doar cu viză de afaceri sau cu viză pentru reîntregirea familiei.
În capitala statului Kuweit – metropola vibrantă ce se înalță deasupra apelor strălucitoare ale Golfului Persic și poartă numele țării (orașul Kuweit, în engleză Kuwait City) – am petrecut o zi în tranzit, ceea ce s-a dovedit a fi suficient pentru o vizită. Prima și cea mai puternică impresie a fost că această țară nu este deschisă pentru turiști. Nu există indici că situația s-ar putea schimba în viitorul apropiat. Cu toate acestea, voi păstra mereu această călătorie în amintire drept o experiență de neuitat. Kuweit este o țară mică din punct de vedere geografic, dar bogată, situată în partea de nord-vest a Golfului Persic, care, în ciuda închiderii sale, oferă o îmbinare fascinantă între cultura arabă tradițională și arhitectura modernă.
La sosire, gazda mea, Filip, m-a dus la Turnurile din Kuweit – trei construcții cu vârfuri sferice inconfundabile, de unde se poate admira o priveliște panoramică spectaculoasă asupra orașului, golfului și deșertului din jur. La întrebarea vizitatorilor „De unde vii?”, răspunsul meu a stârnit o reacție neașteptat de pozitivă. Vă întrebați de ce? Pentru că aceste turnuri reprezintă simbolul modern al orașului și statului Kuweit și au fost construite de compania iugoslavă „Energoprojekt” din Belgrad, în 1979 – cu un an înainte de nașterea mea. Lucrările la Turnurile din Kuwei au început în 1971, iar inaugurarea oficială a avut loc opt ani mai târziu. Nu am reușit să aflu, din surse publice, costul exact al construcției. Prețul biletului de intrare era de trei dinari kuweitieni și, la momentul vizitei mele, se putea plăti exclusiv printr-o aplicație mobilă – pentru care este necesară conexiunea la internet pe telefonul mobil. Încă un obstacol pentru vizitatorii mai în vârstă, neobișnuiți cu tehnologia modernă.
Trebuie menționat că dinarul kuweitian este considerat în mod tradițional una dintre cele mai puternice și stabile monede din lume, iar valoarea sa ridicată se datorează veniturilor substanțiale ale Kuweitului din exportul de petrol. În perioada șederii mele, un dinar kuweitian valora 3,25 dolari americani, respectiv 3,12 euro.
Turnurile din Kuweit sunt alcătuite din trei turnuri principale, cu înălțimi și funcții diferite.
Senka D. PAVLOVIĆ ČOTRIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 16 din 19-26 aprilie 2025
