Laura Kolarski a terminat Liceul Teoretic din Covăcița, studiind apoi limba și literatura română la Facultatea de Filosofie din Novi Sad. În prezent, este angajată la Radio Televiziunea Voivodinei, pe postul de redactor.
Despre dânsa ne spune:
„Nu pot să zic că sunt un caracter dinamic, mai bine aș zice sistematic. Uneori avem nevoie de timp, nu ne putem grăbi neapărat, însă dacă e necesar, organizarea bună face diferența și, bineînțeles, prioritățile, care diferă de la o zi la alta. Dar totuși, dacă la sfârșit de zi nu ești mulțumit cu ceea ce ai realizat, înseamnă că nu ți-ai construit prioritățile în mod corect. Cred că omul trebuie să gândească în mod practic, deoarece stilul de viață al nostru e supraîncărcat cu obligații și cerințe pe care noi înșine ni le impunem. Și, dacă facem compromisuri practice, suntem mai eficienți.”
Cât despre jurnalism, părerea ei este că, în momentul de față, jurnalismul a devenit o meserie controversată:
„Deoarece, din cauza atâtor forme de individualism, adesea uităm să fim profesioniști. Scala valorilor morale și-a schimbat registrul, iar informația a devenit un produs menit vânzării. Pe de altă parte, calitatea produsului final – fie că este vorba de un text din ziar, un reportaj etc. – este valorificată în funcție de profilul cetățenilor cărora li se adresează produsul respectiv.
Cred că jurnalismul, în fond, trebuie să aibă și un caracter educativ, care să-l poziționeze pe om în centrul atenției, cu toate interesele lui, respectiv valorile etice și estetice.”
În continuarea dialogului aflăm mai multe de la interlocutoarea noastră despre experiența în fața camerelor, evoluția jurnalismului TV în era digitală și multe altele.
Ce te-a inspirat să devii jurnalistă de televiziune?
A fost întâmplător, dar s-a dovedit a fi o decizie bună. Un jurnalist de televiziune are la dispoziție mai multe dimensiuni ale creativității sale: o narațiune reușită, un aspect vizual potrivit și, nu în ultimul rând, ideea individuală pe care o transmite spectatorilor, spre critică și apreciere. Dacă reușim să le îmbinăm pe toate trei, cred că ne-am îndeplinit cu adevărat rolul în mass-media.
Cum a fost prima ta experiență în fața camerelor?
Am fost mulțumită, dar și conștientă de neajunsurile care trebuie corectate sau îmbunătățite. Nu e ușor. La o vârstă matură, omul nu-și mai permite să acționeze la un nivel superficial, ci trebuie să fie mândru de realizările sale.
Ca în orice profesie, trebuie să lucrăm la noi înșine, pentru că, prin această muncă – și nu mă refer doar la perfecționarea profesională – ne schimbăm și modul de a privi în jur, ne cunoaștem mai bine limitele și devenim mai stabili în tot ceea ce facem, inclusiv în fața camerelor.
Care a fost cea mai dificilă situație pe care ai întâmpinat-o pe teren?
Nu am avut situații concrete de acest gen, însă este dificil să lucrezi cu oamenii. Poate părea o afirmație banală, însă un reportaj sau un interviu reușit depinde, în egală măsură, atât de interlocutor, cât și de jurnalist.
Unii ar spune că totul depinde de jurnalist, însă eu consider că interlocutorul este asemenea unui musafir invitat în casa ta – pe care îl tratezi cu respect și nu îi ceri ceea ce el sau ea nu îți poate oferi. Din contră, îi oferi tot ce ai tu mai bun.
În această relație apar uneori și situații neașteptate, poate chiar aberații, pe care nu le putem evita de fiecare dată, pentru că interlocutorul poate fi, la rândul său, subiectiv.
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 16 din 19-26 aprilie 2025
