În aceste vremuri tulburi, părintele protopop Gheorghe Ianeș din Satu Nou rămâne o stâncă de neclintit. Timp de cinci decenii, acest slujitor al altarului nu a fost doar preot, ci și pedagog, prieten și păstor de suflete într-o comunitate care a crescut și s-a schimbat sub ochii săi.
Născut la Sălcița, într-o familie modestă, dar cu principii, părintele Ianeș a fost îndrumat către preoție de oameni simpli, dar înzestrați cu înțelepciune. Nu a visat de mic la altar, însă chemarea a venit firesc, dintr-un impuls divin și o dorință de a fi de folos semenilor. Întâlnirile providențiale, îndemnurile din sat și exemplul altor tineri teologi l-au convins să îmbrățișeze această cale grea, dar frumoasă.
,,Sunt născut la Sălcița în anul 1949, ca al doilea fiu al părinților mei, Gheorghe și Vioara, cel mai mic. De obicei, așa a fost pe vremuri: dacă un copil era băiat, să rămână în casă cu părinții, iar celălalt să se facă ginere sau să urmeze o școală. Ai mei au vrut să continui școlarizarea, pentru că am fost elev foarte bun la școală și pentru că nu am avut școală cu predare în limba română în sat, fiind satul mai mic, m-am înscris la Școala Elementară „Coriolan Doban” din Coștei, de la clasa a V-a și până în clasa a VIII-a. După ce am terminat școala elementară, trebuia să mă înscriu la o școală medie. Din generația mea, 90% dintre colegi s-au înscris la școli medii din Vârșeț. Întâmplător, a venit la noi un cantor de la biserică.
Era un om mai în vârstă și, printre altele, mi-a zis: «Măi, copile, am auzit că ai terminat școala. De ce nu mergi de preot la Teologie, că noi nu avem preot în sat? După ce a plecat acest cantor de la noi, eu stăteam nedumerit, pentru că nici nu știam ce înseamnă să fii popă. După aceea, întâmplător, a venit Moise Ianeș – el a fost vicarul nostru. E mai în vârstă cu vreo trei ani decât mine și fusese deja înscris la Seminarul Teologic din Belgrad – Bogoslovia. Și când l-am văzut, îmbrăcat frumos, cu vestă, și toată lumea în jurul lui, m-a atras, pur și simplu, gândul să devin și eu preot. Și l-am întrebat ce se învață, cum e acolo, și, după ce mi-a explicat ce fel de școală este – că este un liceu în care se învață și istorie, și alte obiecte, la fel ca la orice liceu, dar, în plus, sunt materii de specialitate, teologice –, m-am gândit serios la această opțiune. Am mers la fostul protopop din Vârșeț, Cuzman Lăpădat. El m-a îndrumat să mă înscriu la Seminarul Teologic din Banatul sârbesc, deoarece atunci nu existau pașapoarte ca să putem studia în România.
Atunci, părintele protopop Cuzman a zis că trebuie să mergem la episcopul sârb, ca să ne dea binecuvântare, aprobare, ca să pot să mă înscriu fie la Belgrad, fie la Sremski Karlovci. Și așa a și fost. M-am dus cu regretatul părinte protopop la episcop și, după ce mi-a pus niște întrebări, chiar și pe bază muzicală, am fost acceptat. După ce am obținut această binecuvântare, m-am înscris la Seminarul Teologic, pe care l-am frecventat timp de cinci ani la Sremski Karlovci, și, după ce l-am terminat, în anul 1969, m-am înscris la Institutul Teologic de grad universitar din Sibiu, unde am frecventat primii doi ani, iar anul III și IV i-am frecventat și i-am absolvit la București, unde am luat și licența.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 22 din 7 iunie 2025
