Plimbându-mă pe străzile acestui oraș fermecător, cu privirea ațintită spre înălțimi, vrăjită de ce vedeam, nu am realizat câți pași am făcut și câte bătături am făcut.
Mi s-a părut neobișnuită prezența vegetației tropicale luxuriante și apropierea fluviului Mekong, unul dintre cele mai importante râuri din Asia de Sud-Est (care străbate China, Myanmar, Thailanda, Cambodgia și Vietnam), unde, într-una dintre cafenele, am făcut o pauză pentru o cafea. Calitatea cappuccinoului și prețul m-au surprins plăcut – pentru un dolar și jumătate, considerat aici un preț ridicat, am savurat cafeaua privind către puternicul și lungul fluviu Mekong. Am observat câteva bărci cu turiști care navigau pe apele tulburi, de culoare gălbuie-maronie, ale fluviului, care de-a lungul istoriei a fost o arteră vitală pentru transportul de mărfuri și persoane. În plus, râul Mekong este astăzi o atracție turistică importantă, mai ales la apus, când toate restaurantele și cafenelele sunt pline-ochi. Acest râu are și o semnificație spirituală profundă pentru localnici, care organizează pe malurile sale ceremonii rituale. Malurile fertile ale râului Mekong sunt folosite pentru agricultură, iar apa fluviului pentru irigarea culturilor. Acest fluviu puternic reprezintă totodată o sursă de hrană și venit pentru comunitatea locală.
Se apropia ora prânzului, așa că o chelneriță amabilă mi-a recomandat să încerc un pește alb local, prins proaspăt în acea dimineață din râul Mekong. În meniu erau două preparate tradiționale laoţiene: pește condimentat, învelit în frunze de banană și gătit la abur – pa noy (papiloche) și pa khao lam – pește fiert împreună cu orez în bambus. Am ales primul preparat aromat și nu am greșit. Desertul l-am ales simplu, dar delicios: orez lipicios cu mango, stropit cu lapte de cocos (khao niao mamuang), o experiență autentică ce m-a costat mai puțin de cinci dolari.
Senka D. PAVLOVIĆ ČOTRIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 23 din 14 iunie 2025
