După mai bine de trei decenii în care și-a dedicat viața cuvântului scris, jurnalistul Ion Mărgan se retrage din sânul CPE ,,Libertatea”, lăsând în urmă o moștenire ce poartă amprenta pasiunii, a seriozității și a respectului față de adevăr. Născut la 29 septembrie 1960, la Nicolinț, parcursul său profesional este o mărturie a devotamentului față de cultura și identitatea românească din Voivodina. De la anii de formare petrecuți între Alibunar – Vârșeț (unde a terminat liceul, profilul juridic) și Novi Sad (unde a absolvit Catedra de Limba și Literatura Română din cadrul Facultății de Filozofie), până la consacrarea sa în lumea jurnalismului, Ion Mărgan a fost nu doar un cronicar al vremurilor, ci și un fin observator al sufletului comunității sale. După absolvirea studiilor universitare, în anul 1987 s-a căsătorit cu consăteana Vioara, născută Manciu. Anul 1993 le-a adus cea mai mare bucurie – nașterea fiicei Silvia, care, asemenea tatălui, s-a avântat în lumea cuvântului scris și continuă drumul început de el.
Cu modestie și sensibilitate, Ion Mărgan și-a exercitat profesia nu doar cu condeiul, ci și cu inima — surprinzând destine, povești și frânturi de viață care, prin scrisul său, au devenit parte din memoria colectivă. În acest interviu, jurnalistul evocă începuturile sale modeste, oamenii care i-au marcat drumul, bucuriile și greutățile meseriei, dar și reflecțiile sale asupra presei de astăzi — o presă tot mai grăbită, în contrast cu vremurile când pixul și carnetul de notițe erau instrumentele esențiale ale gazetarului.
Cum a început povestea dumneavoastră în jurnalism? Ce v-a atras către această meserie?
- După încheierea stagiului militar, în vara anului 1989, care, pentru mine personal, a fost o vară norocoasă, deoarece mi s-a oferit ocazia să mă angajez ca stagiar în redacția săptămânalului „Libertatea” al Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova. În acele momente fericite pentru mine, nu mi-am putut da seama că voi lucra ca tânăr ziarist într-o casă de presă. Aveam nevoie doar de câteva zile pentru a mă adapta noilor condiții și pentru a face cunoștință cu obligațiile din cadrul redacției. Am fost foarte bine primit de colegii ziariști, care mi-au oferit tot sprijinul de care aveam nevoie. Un ajutor deosebit am primit din partea redactorului-șef, regretatul Costa Roșu, care m-a introdus în secretele profesiei de ziarist. A trecut la cele veșnice, dar personalitatea sa, precum și ajutorul și atenția pe care mi le-a acordat, nu le voi uita niciodată. Pentru toate acestea îi voi fi recunoscător pentru totdeauna. El a fost cel care m-a încurajat cel mai mult, vorbind cu cuvinte alese despre profesia de ziarist, și pot spune, fără ezitare, că îndrumările sale m-au determinat să îndrăgesc această profesie.
Vă mai amintiți de primul articol publicat în săptămânalul ,,Libertatea”? Despre ce era vorba?
- Fiind tânăr stagiar, eram conștient de faptul că trebuie să mă documentez în domeniul ziaristicii din momentul în care mă voi deplasa pe teren, cu scopul de a consemna un eveniment desfășurat în localitățile românești. Cred că prima mea vizită a fost în localitatea Mărghita, unde am conversat cu primarul satului, care mi-a vorbit despre activitățile desfășurate. După ce am scris acest articol, l-am prezentat la lectură și așteptam cu nerăbdare publicarea lui în paginile săptămânalului. După publicarea primului text, am primit cuvinte de laudă din partea redactorului-șef, iar aceasta a fost unda verde de a continua misiunea mea de ziarist. În acest mod am îndrăgit ziaristica, simțind nevoia ca în fiecare săptămână, de obicei joia, să mă deplasez pe teren, să cunosc oamenii de rând și să vorbesc cu ei despre ocupațiile lor, dar și despre problemele cu care se confruntă.
Cum ați ajuns să vă ocupați de pagina dedicată comunei Alibunar?
- După o perioadă de câțiva ani ca ziarist colaborator la pagina dedicată vieții comunale din satele românești, colegiul de redacție m-a ales corespondent în comuna Alibunar. Îmi amintesc că era atunci perioada de tranziție, începând cu anul 1993, iar eu aveam sarcina redacțională de a consemna evenimentele desfășurate în diverse domenii – social-politic, cultural și sportiv.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 45 din 8 noiembrie 2025
