Bine ați venit într-un oraș care este un coșmar pentru orice prezentator și un adevărat paradis pentru oricine dorește să simtă o Ungarie autentică, necosmetizată. Hódmezővásárhely (încercați să-l pronunțați de trei ori rapid și, cel mai probabil, veți primi o invitație din partea corului local să vă alăturați) înseamnă, tradus, „piață pe câmpul castorilor”, însă astăzi castorii sunt mai degrabă o notă istorică, în timp ce „piața” a păstrat acel farmec aristocratic pe care doar provincia maghiară îl poate oferi — un amestec de grandoare austro-ungară și o liniște nesfârșită, relaxantă, a câmpiei.
Aflat în sudul extrem al țării vecine, acest oraș este ca „apele liniștite care sapă malurile”. În timp ce mulțimile de turiști se înghesuie în Budapesta sau își răcoresc picioarele în Balaton, „Vásárhely”, cum îl numesc pe scurt cei care își prețuiesc timpul, oferă ceva rar în zilele noastre: liniște împletită cu o profundă sensibilitate artistică. Primul lucru pe care îl observați este că aici nu se intră zgomotos. Se ajunge cu Tram-Train-ul revoluționar, un hibrid între tren și tramvai care leagă orașul de apropiatul Szeged. Este un vehicul care alunecă pe străzi atât de silențios încât, literalmente, puteți auzi cum vecina de la trei case mai încolo curăță cartofi.
Centrul orașului este o simfonie arhitecturală: clădirea Primăriei, cu turnul său, domină orizontul, iar fațadele în culori de muștar și piersică sunt impecabile. Piețele sunt largi, iar bicicletele sunt aici adevărații stăpâni.
Dacă vreți să cunoașteți spiritul autentic al locului, trebuie să vă treziți devreme și să mergeți la piața locală. Nu este doar un loc de comerț, ci o rețea socială de dinaintea internetului. Aici se vând cununi de ardei care par decorațiuni regale și slănină de casă care are mai multe straturi decât un roman rusesc clasic.
Ceea ce diferențiază acest oraș de oricare altul din Alföld (Marea Câmpie Maghiară) este pasiunea sa pentru artă. Orașul are o neobișnuită „aură de muzeu”. Această atmosferă se reflectă în Muzeul Tornyai János și numeroase galerii care par să vă pândească la fiecare colț. Însă adevărata magie se ascunde în cartierele vechi, unde casele sunt încă joase, cu celebrele „intrări uscate”. Acolo, de secole, lutul se transformă în aur. Ceramica din Hódmezővásárhely, cu motivele sale distinctive albastre și verzi, este un adevărat simbol de prestigiu.
Bucătăria maghiară de aici nu este pentru cei aflați la dietă. Vedeta este Lacipecsenye — o friptură de porc preparată cu mult usturoi. Dacă preferați mâncarea de lingură, există Alföldi gulyás, atât de dens și roșu încât aproape că aveți nevoie de autorizație pentru manipularea lui.
După ce v-ați săturat bine, urmează relaxarea la baia „Gyarmati Dezső”. Aceasta nu este o baie „de lux”; este un loc unde apa termală izvorăște de la peste 2.000 de metri adâncime. Apa este alcalino-clorurată, bogată în iod și are acea culoare maronie specifică care îi menține pe localnici într-o stare de relaxare aproape totală. Hódmezővásárhely este un oraș pentru „slow travel”. Veniți aici dacă doriți să vă plimbați fără aglomerație, să vă bucurați de ape termale de calitate și să mâncați preparate care vă vor face să desfaceți nasturele de la pantaloni. Poate că nu veți reuși să pronunțați numele orașului, dar cu siguranță veți ține minte căldura câmpiei și liniștea care se strecoară sub piele.
Senka D. PAVLOVIĆ ČOTRIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul dublu 15-16 din 11-18 aprilie 2026
