După ce s-au terminat sărbătorile de iarnă, cu sărbătoarea Sfântului Ion, a urmat sărbătoarea celor Trei Ierarhi, care este zi onomastică pentru toți cei cu numele de Traian. După aceea a urmat sărbătoarea Întâmpinarea Domnului (în popor numită Ziua Ursului), pe data de 2 februarie, când, după credința oamenilor, se vede cum va fi timpul. Dacă înainte de masă va fi noros, deci ursul nu își vede umbra, va urma un timp frumos, iar dacă este soare, va urma un timp rece, cu ploaie și ninsori.
Anul acesta, poate ca nicicând, dorim nu numai lumină și bucurie, ci și pace pe toate meleagurile. Să înceteze armele și să domnească iubirea, înțelegerea și armonia.
Pe data de 23 februarie (luni) a început Postul Paștelui, cel mai mare post din an. Duminică seara, înainte de începutul postului, la cină se pregătesc ouă fierte, șuncă și brânză. Iar de luni se pregătesc alimente doar cu apă; peștele se mănâncă doar la Buna Vestire, pe data de 25 martie, și la Duminica Floriilor, pe data de 5 aprilie (pentru credincioșii care țin întreg Postul Paștelui).
Pentru cea mai mare și mai fericită sărbătoare a Sfintelor Paști, creștinii se pregătesc cu câteva săptămâni mai înainte.
Gospodinele fac curățenie prin casă, se plantează panseluțe și alte flori mai rezistente la temperaturi scăzute, care știu să ne surprindă și în zilele lui Prier.
Preotul nostru din Petrovasâla, Ionel Savu, pleacă din timp să sfințească apa în casele creștinilor.
Această apă o lăsăm deoparte într-o sticluță și punem din ea în bucatele pe care le pregătim de Paște, precum și în colacul pe care îl frământăm și pe care îl punem în mijlocul mesei.
Toată săptămâna de după Duminica Floriilor și până la Paști se numește Săptămâna Mare.
În Joia Mare dimineața, după ce ne spălăm pe față, punem apă potabilă în două cești noi sau în două pahare noi, pe care le ornamentăm cu flori din grădină: zambile, viorele, vreo lalea mai mică. Aceste pahare le aranjăm pe o tavă decorată cu un șervețel frumos, după dorință brodat. Acest ritual se numește „Slobozirea apei” pentru sufletele celor plecați în lumea umbrelor.
Apoi ne ducem în curte și măturăm curtea unde sunt păsările de casă și ducem gunoiul, ca să fie totul curat de sărbători.
Atunci plecăm în grădină și semănăm castraveți din semința pregătită, deoarece se crede că acești castraveți semănați în Joia Mare dau mai bun rod și sunt mai gustoși. Cealaltă sămânță o păstrăm până în ziua de 1 mai, când o semănăm.
Apoi trecem în bucătărie și pregătim prăjituri tradiționale pentru Paște, care se pot păstra mai multe zile, cum sunt: „d-ale lipice” (țucumice), vafle cu cremă din lapte și zahăr, „prin chioace”, „pită albă”, „ștangle” cu nuci, turtă dulce în formă de flori, fluturi, iepuri.
Așa ajunge seara și ne pregătim ouăle pe care le vom vopsi a doua zi, în Vinerea Mare. Adunăm frunze de țelină, trifoi, pătrunjel, păpădie, cu care ornamentăm ouăle și le legăm în ciorap. Tot la fel pregătim și coji de ceapă pentru vopsit, dar și șervețele potrivite pentru tehnica decoupage pe ouă.
În ziua de Vinerea Mare țin post și acei creștini care nu postesc tot Postul Mare, fiindcă este Vinerea Patimilor și zi de mare jale, deoarece în această zi Domnul Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce.
După prânz, gospodinele, cu ajutorul copiilor, vopsesc ouăle; primul ou roșu se păstrează până la anul, celălalt într-un anumit loc, la răcoare. Dacă se păstrează bine, adică nu se strică, se crede că vom fi tot anul sănătoși.
Tot în Vinerea Mare, copiii pleacă, însoțiți de bunici și părinți, la biserică să bată toaca în curtea bisericii.
Toaca se bate și dacă cineva moare de vineri până duminică, la Paști, căci atunci nu mai bat clopotele bisericii, fiindcă, după cum am spus, până la Înviere este mare jale.
Vineri seara este slujbă în biserică, adică Deniile; la fel și cu două zile înainte, adică miercuri, se face această slujbă.
În Sâmbăta Mare, cei care au ținut tot postul sau numai ultima săptămână se duc la biserică și se cuminecă.
Sâmbăta, gospodarii taie mielul, pe care îl frig pe proțap, ca să fie pregătit pentru ziua de Paște.
Gospodinele, în această zi, pregătesc cozonaci împletiți, cu care copiii, a doua zi, pleacă „cu colacul”. Din același aluat se pregătește și colacul pe care îl punem pe masa de Paște. Aici punem jumătate apă, jumătate lapte, ouă, drojdie, ulei, sare și zahăr.
La fel se pregătește și tortul pentru masa de Paști.
La miezul nopții, aproape toată lumea merge la biserică la Slujba de Înviere. Se ține slujba și fiecare ține câte o lumânare, care se aprinde cu lumina adusă de la Ierusalim, apoi se merge în jurul bisericii. Toată lumea se bucură de Învierea Domnului Iisus Hristos, Lumina vieții.
Duminică dimineața aprindem lumânarea și pregătim dejunul festiv, cu ouă vopsite, cu care ciocnim și spunem unii altora „Hristos a înviat!”. Mai punem pe masă brânză, șuncă și ceapă verde.
După aceea, copiii pleacă la rude cu colacul și ouă vopsite și primesc în dar, pe lângă acestea, și bani, ciocolată și alte dulciuri.
Ileana BELU
Articolul integral îl puteți citi în numărul dublu 15-16 din 11-18 aprilie 2026
