În spațiul cultural contemporan există oameni care nu se limitează la o singură formă de expresie, ci își construiesc identitatea prin mai multe vocații artistice și profesionale. Svetlana Vizitiu este una dintre aceste prezențe complexe, reunind în activitatea sa literatura, jurnalismul cultural, munca de bibliotecar și arta plastică, într-un ansamblu coerent și profund personal.
În scrisul său poetic și eseistic se simte o sensibilitate atentă la detaliile vieții cotidiene, transformate în reflecții lirice și meditative. În același timp, activitatea desfășurată în mediul online, prin platforma „Impresii din viață și cărți”, conturează un veritabil spațiu de dialog cultural. Aici, recenziile, eseurile și reflecțiile personale devin punți între autori și cititori, contribuind la promovarea literaturii contemporane și la menținerea unui interes constant pentru lectură în mediul digital.
Mulți vă cunosc drept un excelent promotor cultural și organizator de evenimente. Care au fost întâlnirile, lansările sau proiectele care v-au rămas cel mai aproape de suflet și de ce?
- La Clubul „Impresii din viață și cărți” (creat în 2013) în cadrul BM „B. P. Hasdeu” din Chișinău, am organizat peste 350 evenimente cu varii personalități de diferite meserii, lansări de carte, mese rotunde etc. Postările le puteți urmări pe blogul meu sau pe pagina cu același nume de pe paginile Facebook sau printr-o căutare pe Google.
Cultura este un conglomerat care unește arta, meșteșugurile, memoria, analiza a tot ce a fost în trecut și perspectivele dezvoltării acesteia. Îți permite să te cufunzi în noi culturi și tradiții, lărgindu-ți orizonturile și permițându-ți să vezi lumea prin ochi noi. Clubul „Impresii din viață și cărți” pe care l-am creat în 2013 a întrunit toate aceste calități, perspectiva citorilor de a fi mereu înconjurați de oameni strălucitori, carismatici și uimitori, și care în continuare devin prietenii lor. Au fost cazuri, adică există și oameni invidioși care interferează cu munca. În viață, ei nu ajută cu adevărat, măcar asistă cu aplauze. Dacă mă întrebați, sunt o persoană destul de deschisă, onestă și plină de compasiune. Unii, neștiind că am deficiență de auz, cred că este un rol, deși, de fapt, nu este. Sunt cu adevărat o persoană foarte deschisă. Mă inspir creativ, în primul rând, din familia mea, din cărți, din faptele oamenilor de încredere; și…dacă toată lumea este sănătoasă, atunci totul va fi bine. Toate sursele despre protagoniștii Clubului IVC, le puteți găsi pe blog… Sunt scriitori, critici literari, medici, pedagogi, istorici, interpreți de muzică populară, folk, de estradă și chiar sportivi, campion ai lumii…
Faptul că oamenii își amintesc de mine, după ani de la evenimente, este atât de plăcut atunci când mă întâlnesc și îmi spun impresiile lor bune. Fiecare eveniment este neobișnuit și vibrant, astfel încât protagoniștii și participanții se amintesc mulți ani… Și asta, desigur, mă face foarte fericită.
Sunteți autoarea mai multor volume. Pentru cititorii care poate nu cunosc întreaga dumneavoastră activitate editorială, câte cărți ați publicat până în prezent și ce genuri sau domenii abordează acestea? Care dintre ele vă reprezintă cel mai bine?
- Pentru mine, multe lucruri sunt aproape de inimă. Pur și simplu, simt asta. Dar nu aș spune că este un loc special sau aparte, toate cărțile mele îmi sunt dragi, pentru că ceea ce am scris izvorăște din sufletul meu. Chiar și creațiile pe care le-am oferit la cele zece antologii diferite, mai multe sunt românești, două cubaneze și portugheze. Dacă citești poeziile mele prea atent, totul poate părea confuz, pentru că uneori există ceva important, dar pur și simplu nu reușesc să-l încadrez în ritmul literar, la mine e mai importantă emoția.
Prima mea carte de autor din 2006, a urmat cu scandal: a fost plagiată în 2011 de o colegă care a primit și premiul Ministerului Culturii, primind titlul de bibliotecara anului 2012. Când am aflat, am ridicat întrebarea, blând vorbind. În cărțile care au mai rămas, s-a introdus erată, s-a scris adevărul în presă, dar laurii oricum au mers la alții… Actrița Paulina Zavtoni urma să împlinească la 26 octombrie 2006 – 65 de ani, am dorit să-i fac cadou, și în luna mai am făcut programul pentru biobibliografie. Am început cu interviurile luate colegilor actriței, cu articole publicate în diferite reviste și ziare, cu date memorabile etc. Volumul scris în 2006 este o biobiliografie istorică despre actorii clasici sau legendele teatrului moldovenesc, Paulina Zavtoni și Spiru Haret, soțul ei. A fost dificil, pentru că am alergat la radio, TV Moldova, la diferite personalități pentru referințe, și, desigur, am scris peste 2500 descrieri bibliografice cu referință la viața și activitatea profesională, de fapt, cu toate resursele despre actori. Mai întâi am scris-o manual „Disc teatral în universal Paulina Zavtoni-Spiru Haret” (43 pagini format A4) – pe 200 de pagini (manuscris), și cum am găsit acces la un calculator, am editat-o imediat electronic schimbând titlul în „Rapsodie teatrală Paulina Zavtoni@Spiru Haret (243 p.). Am reușit într-o vară… La aniversarea actriței, la 26 octombrie 2006, Biblioteca Municipală „B. P. Hasdeu” mi-a oferit doar trei cărți, și pentru cea care a plagiat cartea – 300 de volume…
Acest gust amar și dezamăgirea, mi-au pustiit dorința de a mai scrie, de a edita cărți. Scriam pentru mine versuri, proză și articole despre personalități în diferite ediții mass-media, ca BiblioPolis, redactorul fiind celebrul scriitor Vlad Pohilă, cel care m-a îndrumat și a spus să continui, că scriu foarte bine. Cert e că m-a inspirat atitudinea lui, mi-a redat încrederea în sine. Blogul și Clubul „Impresii din viață și cărți”, create de mine, au fost ceva nu doar spontan, a fost ca o mană de la Dumnezeu… Încurajată, energică, nici acum nu înțeleg de unde adunam puteri… De fapt, întotdeauna îmi făceam treburile rapid și la timp.
Suntem cu adevărat adânc înrădăcinați în cultura noastră; aceasta este puterea țării. Legăturile sunt cruciale în societatea modernă și trebuie menținute. Atunci când lucrăm cu patrimoniul nostru cultural, nu trebuie să rămânem blocați în trecut, ci să investim în noi percepții, în memoria comună pe termen lung. Acesta este principiul oricărui cod cultural. Sarcina noastră ca bibliografi este să scriem, să organizăm evenimente cu omagii personale, să promovăm valorile populare, povestea noastră, cultura noastră, istoria noastră, pentru că suntem de interes pentru toată lumea. E important să nu-ți trădezi rădăcinile. Arta contemporană poate fi o continuare a unei tradiții naționale și atunci e interesantă.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 11 iulie 2026
