Dumneavoastră cultivaţi alune de pădure. Câți ani au trecut de când ați făcut plantările? În primii şase, şapte ani nu se obţine producţie?
Suprafaţa este de patru hectare și jumătate. Anul acesta am intrat în al nouălea an. Ar trebui, aşa cum scrie în cărţi, ca în anul al șaselea plantația să intre în plin rod, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Deci, teoria mea este că în anul al zecelea plantația va fi în plin rod.
Cultivarea alunelor de pădure necesită multă muncă şi multe investiţii. Aş dori să spun că astăzi, față de acum nouă ani, situația în ceea ce privește afacerea cu alune este cu totul diferită. Cândva preţul alunelor a fost de 10, 12 sau chiar 15 euro, iar anul acesta nu s-au putut vinde cu 5 euro. Probabil că tot mai mulţi oameni se decid să se ocupe cu producția de alune. Cea mai mare problemă sunt alunele din Turcia care vin fără vamă și fără impozite, cu toate că sunt vechi de doi, trei ani și nu au această calitate. Producătorii din Turcia ne fac probleme mari și o mare concurenţă pe piaţa Serbiei.
Câtă muncă ați depus în primii ani şi cât lucrați acum? Volumul de muncă, atunci când vorbim despre producția alunelor, crește în timp?
Lucrez împreună cu soţia la această parcelă. Doar investiţiile sunt mai mici, având în vedere că la stropit se folosește stropitoarea manuală. Așadar, cheltuielile nu sunt atât de mari. Ele încep de la 1 euro pe puieţi în primii ani, ca apoi să ajungă chiar la 2 euro. Munca nu se termine niciodată. De îndată ce se cosesc buruienile, urmează stropirea, administrarea îngrășămintelor şi se ia totul de la început. La acestea se adaugă sistemul de irigare, fără de care nu aş îndemna pe nimeni să se ocupe cu producția de alune. În plus, retezarea se face o dată în timpul iernii și de două ori în timpul verii. Așadar, nu există o zi în care să spui: „Astăzi nu am ce lucra la pomi”. Amintesc și stropitul, care primăvara se efectuează în mod normal, iar când temperaturile sunt de peste 25 de grade, deci vara, stropirea se face noaptea, începând din intervalul orar 20 – 22 şi până în orele dimineții. Celelalte investiţii sunt foarte mari. Nu aș îndemna pe nimeni să cultive alune pe o suprafață mai mică de zece hectare.
Având în vedere cheltuielile pentru maşinile care se folosesc la cultivare, un tractor ajunge la 25.000 de euro minimum. Așadar, vorbim de un tractor cu aer condiţionat și cu filtre, unul mai performant, apoi de o freză, o coasă… Toate sunt 2-3 mii de euro.
Pentru că investiţiile sunt foarte mari, iar rodul deplin începe chiar acum, spuneți-ne dacă au fost probleme. S-a întâmplat ceva ce nu a permis obținerea unui rod mai mare?
Sigur că da. În al doilea an, în timpul inundaţiilor din 2016, treizeci la sută din puieţi s-au uscat. În momentul în care cineva decide să planteze aluni, prima dată va fi înșelat de către vânzătorii de puieți. Aceștia le vor spune că nu e nevoie de stropire, că alunele nu sunt afectate de boli etc. – o şmecherie doar pentru a-și vinde produsul. Dacă ne interesăm de îngrăşăminte, vor spune că alunele nu au nevoie de pământ bogat, că se poate folosi şi pământ mai sărac; așadar, sunt minciuni la care omul trebuie să fie atent.
Cu retezarea este la fel. Spun că se retează puţin în primii ani. Anul acesta, o lună am retezat de dimineaţa până seara. Nu există atât de multă bibliografie de specialitate despre retezat. Cineva spune să faci în stânga, altcineva îți zice să faci în dreapta. Așadar, omul trebuie să se gândească singur și să-şi dea seama. Proprietarul învață din propriile greșeli.
Daniela BAKIĆ SCUMPIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 21 din 29 mai 2021
