Ecologie

Gingăşie şi dibăcie

Gingăşie şi dibăcie

Pe Eugen Marina din Petrovasâla îl cunosc de când a fost copil. Întotdeauna a fost elev sârguincios, cu succes pur eminent, atât la școala elementară, și cât şi școala medie, apoi un brav student, iar astăzi este profesor de matematică la Şcoala de Economie ,,Dositej Obradović” din Alibunar.

Eugen și-a întemeiat şi o familie frumoasă cu Sabina, născută Erina. Au o fetiță adorabilă, Emina.
Totuşi, de data aceasta ne-am propus să scriem despre dragostea lui Eugen pentru animale, mai precis faţă de câini.

Fiindcă a crescut într-o familie care din moși-strămoși creştea oi și câini, a fost firesc ca Eugen și fratele lui mai mic, Marcian, să moștenească această dragoste pe care au manifestat-o şi mama Vioara, care nu mai este printre noi, dar şi tatăl Nicolae.

Ori de câte i-au permis obligaţiile, Eugen şi-a petrecut timpul jucându-se cu căţeluşii. Îi hrănea, le dădea apă și se bucura văzându-i cum cresc.

La momentul de față Eugen are trei câini, două femele și un mascul. Acești câini sunt de rasa Saint Bernard – uraişi, dar gingaşi. Interlocutorul nostru ne spune că a primit primul câine de la vecinul său.
Când aud vorbindu-se de această rasă, îmi imaginez câinii salvând oamenii de pe terenuri înzăpezite care apoi se încălzesc cu romul din vasul mic legat de gâtul câinilor.

Eugen s-a convins că aceşti câini sunt ascultători, aşa că are încă unul, un mascul căruia i-a pus numele Ursu. Interlocutorul nostru hrăneşte câinii cu granule, dar şi cu carne. Le asigură apă proaspătă, curată, mai ales vara. La momentul de față masculul cântăreşte 80 de kilograme, iar femela Butca are cu zece kilograme mai puţin.

Ileana BELU

Articolul integral îl puteți citi în numărul 63 din 18 martie