Încă din timpurile trecute, credincioşii din Seleuş şi împrejurime au avut o evlavie deosebită pentru apa lecuitoare de la izvorul de la marginea satului. Primele atestări istorice ne arată că, în anul 1936, a fost zidită o cruce lângă izvor. Crucea a persistat până în zilele noastre. Din anul amintit, feţele bisericeşti au încuviinţat inaugurarea pelerinajului la Izvorul Tămăduitor din hotarul Seleuşului la o zi de sărbătoare creştină – Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, marcată în ziua de 29 august. În acea perioadă a fost ridicată o bisericuţă mică cu o cruce în dreptul ei, care străjuieşte până în perioada de azi. Secole întregi, acest loc al tămăduirii de boli trupeşti a devenit un adevărat centru spiritual de pelerinaj, unde se adunau oameni cu suflare românească din zona de şes a Banatului.
În Foaia Diecezană din anul 1936 se aminteşte de pelerinajul creştinilor la Izvorul din Seleuş, care a devenit un centru duhovnicesc. Localnicii din satele din împrejur, la sărbătoarea Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, s-au adunat la bisericuţa de la capătul satului, pentru a fi prezenţi la oficierea serviciului divin săvârşit de un sobor de preoţi. În zorile sfintei sărbători, s-a oficiat utrenia în biserica satului, iar apoi s-a format o procesiune impozantă la care au participat coruri şi fanfară, care au mers în faţă, iar în urma lor s-au înşirat creştinii pelerini mergând până la bisericuţa de la Izvorul Tămăduitor. Aici s-a oficiat Sfânta Liturghie de către un sobor de preoţi. S-a rostit o binecuvântare, fiind amintit preotul paroh George Şdicu, care a depus multă trudă şi râvnă la ridicarea acestui lăcaş sfânt, dar şi localnicii care au muncit benevol la zidirea acestui loc sfânt.
În cărţile vechi de istorie se aminteşte o legendă despre Izvorul Tămăduitor. Potrivit acestei legende, baba Chia Marta din familia lui Lală Marcoviceanu, a avut un vis în care se arată că, dacă va săpa într-un anumit loc în grădină, va ţâşni apă lecuitoare din pământ. Izvorul a fost săpat, iar credincioşii din sat au băut această apă lină, crezând că se vor vindeca de boli. Această veste s-a răspândit repede printre lumea de rând, astfel că la Seleuș au început să sosească creştini din toate colțurile Banatului sârbesc. Chiar și astăzi se povesteşte că un orb a recăpătat vederea după ce a băut apă de la Izvorul Tămăduitor. Mai târziu, aici a fost ridicată o capelă de către preoţii din loc, astfel că acest loc sfânt s-a transformat într-un obiectiv sacru unde s-au întâlnit credincioşii, spre a găsi o reculegere sufletească.
Ion MĂRGAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 68 din 22 aprilie
