Ionel Bota, ,,Arta poemului ca supravieţuire.
Eseu despre poezia lui Vasile Barbu”, Reşiţa, Editura TIM, 2025.
Criticul literar și eseistul Ionel Bota ne oferă, prin recenta sa lucrare ,,Arta poemului ca supraviețuire. Eseu despre poezia lui Vasile Barbu”, o analiză minuțioasă și profundă asupra universului liric al poetului uzdinean. Cartea se înscrie în demersul amplu al autorului de ,,a fixa Banatul Montan și Banatul, în general, în peisajul literaturii naționale, conferindu-i o identitate distinctă și un loc bine definit în evoluția poeziei românești post-optzeciste”, după cum scrie în prefaţă Mirela Cocheci.
Ionel Bota surprinde esența liricii lui Vasile Barbu în balansul dintre mitificare și demitificare, între tradiție și neomodernitate. Această perspectivă dublă este prezentă în fiecare dintre capitolele cărții, începând cu reflecțiile asupra mitului creației (,,Începuturi. Mitul fără vârstă al creației”) și continuând cu explorarea complexității afective și cognitive a versului barbian (,,Lumea-simulacru și alte experiențe cognitiv-afective”). Poetul apare astfel ca un arhitect al poeziei, un constructor al unor universuri lirice care oscilează între visare și realitate.
Un alt aspect central al cărții este relația dintre Vasile Barbu și spațiul natal. În capitolul ,,Melancoliile spațiului natal și decidentul regenerator”, Bota analizează modul în care poetul transformă locurile copilăriei și ale memoriei în repere lirice esențiale.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 26 din 5 iulie 2025
