Legăturile dintre românii din Banatul românesc și cel sârbesc

Pasiunea pentru valorile tradiționale naște realizări frumoase și valoroase. Un exemplu în acest sens este Victor Tăutu din comuna Sasca Montană, județul Caraș-Severin, geolog de profesie care s-a dedicat colecționării obiectelor vechi și a înființat un punct muzeistic privat.
În timp, domnia sa a elaborat și o monografie a localității. Lucrează deja la cea de-a doua ediție, deoarece a descoperit alte documente și a găsit informații interesante și demne de publicat.

Geologul Victor Tăutu, care are o pasiune aparte pentru frumos, istorie și tradiții, a început să colecționeze obiecte specifice zonei, Sasca Montană, uitate prin pivnițele și podurile caselor care, după oprirea cercetării geologice și a exploatării miniere, au fost părăsite și transformate ulterior în case de vacanță de nou veniții pe aceste meleaguri. În primvara acestui an, se împlinesc 53 de ani de când, ca tânăr absolvent al Școlii Tehnice de Geologie din București, a fost repartizat pe șantierul geologic din Sasca Montană. Cu dânsul am discutat despre românii din Banatul sârbesc, dar şi despre cei din Banatul românesc.

Am aflat de la dânsul date importante, începând de la Primul Război Mondial. În continuarea acestui text, veţi afla foarte multe informaţii, şi începem cu preotul din Sasca Montană, Ioan Murgu (1894-1924), care a intenționat să ocupe postul de preot în satul său natal Petrovasâla, în Serbia de azi, dar intenția lui a eșuat, deoarece fruntașii satului, interesându-se la Sasca, au aflat că preotul nu era susținător al cauzei naționale, ci al partidului guvernamental maghiar, fapt pentru care aceștia nu i-au încredințat postul solicitat. Primul Război Mondial a pus capăt acestei situații, iar prin Tratatul de la Trianon, Banatul istoric a fost împărțit între România, Serbia și Ungaria. Astfel, românii bănățeni s-au văzut despărțiți unii de alții printr-o graniță care le-a limitat circulația și contactele. ,,Este relevant, în acest sens, cazul învățătorului din Sasca Montană, Constantin Ungureanu, care, ajuns în pragul pensionării, se stabileşte în Biserica Albă, unde spera să-şi petreacă în linişte ultimii ani de viaţă, însă soarta a hotărât altfel. După Primul Război Mondial se trasează o nouă linie de graniţă în Banat, Biserica Albă revenind Serbiei, aceasta nemairecunoscând drepturile celor din vechiul spaţiu al imperiului Austro-Ungar. În această nouă situaţie învățătorul rămâne fără pensie şi deci, fără mijloace de trai, fiind nevoit să revină în satul natal, unde era încă apreciat şi cunoscut, şi în speranţa că statul român pe care şi l-a dorit atât de mult, îi va recunoaşte drepturile meritate. Dar, aşteptările au fost zadarnice, iar demersurile lui către oficialităţi nu au avut nici un rezultat. A fost nevoit să-și trăiască ultimii ani de viaţă din mila oamenilor, prin donații şi colecte publice”, declară Victor Tăutu, care ne povesteşte în continuare că unii români din Banatul sârbesc, stabiliți în Banatul românesc, au avut și ei de suferit, alături de ceilalți bănățeni. Cui i s-a acordat certificate de încetăţenire, dar şi despre proiectele româno-sârbe, aflăm de la geologul, Victor Tăutu.
,,Certificat de Încetățenire” prin care se acorda, în anul 1949, cetățenia română Smarandei Bogda, născută în 1921, în Grebenaț, Iugoslavia. În anii 1930, aceasta a urmat Gimnaziul de fete ,,Regina Maria” din Oravița, după care s-a stabilit în Timișoara, unde s-a căsătorit cu Alex Gropșianu din Sasca Montană.