Anul acesta se împlinesc 75 de ani de la nașterea regretatului poet Ioan Flora și 50 de ani de la apariția primului său volum de poezii „Iedera”. Cu ocazia vizitei soției poetului, Elena Flora, la Casa de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova, când a semnat un acord de colaborare privind apariția unui caiet jubiliar „Lumina”, care va cuprinde lucrări literare și alte materiale, dânsa a folosit ocazia pentru a împărtăși unele amintiri despre momentele în care l-a cunoscut pe iubitul său soț și când s-a născut flacăra dragostei între cei doi.
„Sunt emoționată și încântată de fiecare dată când pășesc în această instituție! Mă leagă atâtea amintiri plăcute de acest loc tocmai pentru că aici a funcționat soțul meu Ionică, Jean, cum îi spuneam noi la facultate, poetul, jurnalistul și traducătorul, Ioan Flora. Noi am fost colegi de facultate, la Universitatea din Bucuresti, între anii 1969-1973. Printre cei aproximativ 200 de studenți din anul nostru erau și doi băieți frumoși și interesanți, în același timp, prin apariția lor excentrică, îmbrăcați în blugi, cu pardesie sau haine de piele din Italia, unul cu plete roșcate, iar celălalt tuns la zero.
Cel cu plete era băiat de preot din Banatul sârbesc, Olimpiu Baloș, iar al doilea, tuns la zero, era cel pe care soarta mi-l hărăzise chiar mie, Ioan Flora, fiu de țărani bănățeni harnici și buni gospodari cărora le păstrez o pioasă amintire. Pe lângă părinții și bunicii săi minunați Ioan avea și un unchi, venit parcă dintr-o altă epocă, foarte manierat, foarte citit, studiase câțiva ani medicina la Belgrad. Era o adevărată încântare să dialoghez cu dumnealui. Sunt convinsă că Ionică a fost influențat de către unchiul sau, Stefan, care-l învățase să fie un gentleman. Foarte curând, Pimpi și Ionică au fost cooptați în grupul de studenți talentați ai universității noastre.
S.C
Articolul integral îl puteți citi în numărul 11 din 15 martie 2025
