Poposind la Mărghita, am avut prilejul să cunosc o familie de oameni extrem de harnici, iubitori de animale și de glia strămoșească. Aici o întâlnim pe Ioana Momir, o femeie ale cărei mâini poartă urmele muncii, iar ochii – lumina unei vieți trăite cu demnitate și rost.
Originară din Țara Oașului, din localitatea Bixad, Ioana a ajuns la Mărghita în urmă cu 33 de ani, urmându-și inima. L-a cunoscut pe viitorul ei soț, Žarko, la doar 17 ani, pe când acesta se afla la Timișoara, la niște cursuri. A fost dragoste la prima vedere – un an mai târziu erau deja căsătoriți și începeau împreună o viață de muncă, dedicare și familie.
O zi obișnuită în familia Momir începe devreme. La ora 6 dimineața, Ioana este deja în picioare, iar până la 7:30 își termină treburile gospodărești, pentru a putea pregăti copiii de școală. Micul dejun, prânzul, îngrijirea animalelor de la ora 16 – toate sunt atent așezate într-o rutină construită cu răbdare.
Seara nu vine mai devreme de ora 21, dar oboseala nu-i știrbește nici bucuria, nici mulțumirea de a fi făcut totul așa cum trebuie.
„Am avut niște copii foarte harnici. Cred că există o diferență între copiii crescuți cu animale și cei care au doar o pisică sau un câine. La noi, așa a fost întotdeauna – mulți porci, vaci, tauri, multă muncă, dar și împlinire”, spune Ioana, cu o sinceritate senină.
Familia a fost și rămâne centrul universului ei. Are doi băieți și o fată. Fiica, Katarina a terminat facultatea de tehnologie și acum este studentă la farmacie, la Belgrad, și deja lucrează; băiatul cel mare, Vasa, a absolvit Facultatea de Economie, dar s-a întors acasă, la fermă, și se ocupă de agricultură; cel mic, Milivoj, lucrează la poliție și este, în același timp, student.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 32 din 9 august 2025
