Gordana Kovačević, ,,U pesku sećanja i senki“ / „În nisipul amintirilor și umbrelor”, ,,Mali Nemo“- ,,Libertatea“, 2025
Volumul ,,U pesku sećanja i senki“ / „În nisipul amintirilor și umbrelor” nu este prima întâlnire a cititorilor noştri cu poeta Gordana Kovačević. Dincolo de faptul că autoarea a publicat în revista ,,Lumina” un ciclu de lucrări despre poezia lui Vasko Popa, Gordana Kovačević a fost inclusă în antologia bilingvă ,,Cele mai frumoase poezii…Doamnelor în dar! / Najlepše pesme…Damama na dar!“ (2024), coordonată de poeta și directoarea Casei de Presă şi Editură ,,Libertatea”, Mariana Stratulat. În cele opt poezii din antologia amintită, cititorii au fost puși față în față cu poetica feminină a Gordanei Kovačević, poezii în care discursul ei poetic se remarcă prin recursul constant la simboluri și peisaje marine, pe care le utilizează pentru a transmite o poveste a feminității. Vocea lirică își pune întrebări despre delicatețea și fragilitatea care însoțesc această feminitate în mijlocul încercărilor și al forțelor potrivnice. Această reflecție aduce în prim-plan ideea unei forțe tăcute, care se manifestă tocmai prin capacitatea de a rezista. În același timp, se conturează treptat tema unei metamorfoze intime.
De data aceasta, prin volumul bilingv ,,U pesku sećanja i senki / „În nisipul amintirilor și umbrelor” (poeziile sunt traduse în româneşte de Mariana Stratulat), cititorii își pot forma o imagine completă despre poezia Gordanei Kovačević. Autoarea aduce o poezie confesivă, cu un arsenal larg de secvențe lirice, care se împletesc în versuri de o înaltă finețe lirică, scrisă cu o uriașă forță de a reda cele ascunse în cotloanele sufletului; pentru că, așa cum mărturisește autoarea însăși, ,,fiecare călătorie m-a inspirat să notez câte ceva. Așa a luat naștere întregul ciclu al „transcendențelor marine”, despre mare ca spațiu de graniță între interior și exterior. Adâncurile mării sunt adâncurile din interiorul omului însuși, iar această scufundare în sine deschide lumi și spații cu totul noi și diferite. Esența vieții o putem descoperi doar atunci când găsim, adânc în noi, cheia către „transcendențele” necunoscute și le deschidem. Cheia este poezia”.
Marina KALKAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 47 din 22 noiembrie 2025
