Clima impune culturile

Invitata acestei săptămâni este prietena săptămânalului nostru, doamna profesoara Maria Radu Novac din România.

Bună ziua cititorilor publicației ,, Libertatea” de care mi-a fost tare dor.
La ce lucrați acum?
Scriu ,,Monografia satului Ticvaniu-Mic”, o lucrare complexă care necesită multă documentare și cercetare. În paralel scriu romanul ,,Vulcanul din apele blânde”.
Publicați și articole?
Da. Am publicat mult în ziarul online ,,Revoluționarul” din Timișoara și în reviste din țară.
Ce ne spuneți despre schimbările climatice din ultimii ani?
Mă opresc la înghețurile de primăvară, după ce pomii fructiferi au fost înfloriți și la seceta din timpul verii. De doi ani consecutivi nu am fructe în livada mea din Ticvaniu-Mic; înghețurile au compromis recolta. Au rezistat arbuștii și via.
Vă referiți la smochini?
Da, la smochini, în primul rând. Ei nu suferă din cauza căldurii. Fac fructe din iunie până cade înghețul și în decembrie aveam fructe ,,congelate”.
Aveți soiuri diferite?
Toate soiurile sunt adaptate la clima noastră care este mai blândă ca în alte regiuni. Spun la noi fiindcă eu am casă părintească la câțiva kilometri de Coștei. Fiecare din cei 9 smochini are soiul lui. Un soi face smochine cât perele. Altul are smochine galbene și așa fiecare dintre ei sunt speciali în felul lor.
Localnicii sunt interesați de smochini?
Sunt un model pentru zona mea. Da, mulți vin să vadă smochinul cel mare care depășește ca înălțime casa mea care nu este mică, din contră. Curtea este în stil fortăreață, închisă; smochinul e protejat. Dacă în urmă cu 10 ani îți spunea cineva că are ca proiect o livadă de smochini puneai sub semnul îndoielii. Sani Bună, pe care îl cunoașteți, deja are o astfel de livadă. La noi, prunul a fost regele dar, dacă clima se schimbă, trebuie să ne adaptăm.
Ce a mers în ultimii doi ani?
Vița de vie. Eu am păstrat via autohtonă, rezistentă, pe care strămoșii noștri o plantau în via de pe dealul satului. Mai am un soi rezistent, lipovana. Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, îi spunea Odessa. E un soi rezistent care nu necesita stropiri, adus de la Odessa din timpul războiului. Se coace de timpuriu, are boabe mici și foarte dulci. Și mai avem soiul nostru, ananas, rezistent care nu necesita stropiri. Am și soiuri nobile.
Arbuștii rezistă la secetă?
Ud zmeura, am soiuri care fructifică tot anul, galben și roșu, soiul încrucișat cu mur. Le ud dar nu întotdeauna înving. Natura știe să fie foarte dură, câteodată. Rezistă salcâmul japonez, afinii, aronia. Au rezistat trandafirii, am și soiuri de trandafiri în două culori și din cei pentru dulceață.
Ce proiect aveți pentru anul acesta, 2026?
Toamna trecută am plantat vie trimisă de domnul Luca Soare din zona Buzău, zmeură și trandafiri în două culori. Am mai păstrat în ghivece, pe balcon, la bloc, ca să le plantez la primăvară. Și în gropile făcute voi planta puieți de la pomii autohtoni care sunt adaptați și rezistenți la ger și vânt. Încerc să altoiesc pe autohtoni soiurile pe care le am deja în grădină adică vișin timpuriu, meri de toate felurile. Am scris despre ele.
Afin siberian și canadian aveți?
Afini, coacăz am și mai plantez tot ca adaptare la climă fiindcă fructifică. Organismul meu îmi cere fructe, nu pot trăi fără ele.
Ce faceți cu surplusul de fructe?
Eu am crescut în familie de gospodari care s-au organizat minunat. Știu să fac conserve adică dulcețuri, bulion, ketchup, compot, sucuri. Am vinete pregătite, adică zacuscă dar și coapte la borcan, ardei copți, dovlecei. Am răbdare să pregătesc murături de tot felul. Muncesc, dar nu-mi lipsește nimic.
Aveți semințe pentru 2026?
O parte mi le-a trimis domnul Luca Soare. Voi lua și răsad de la Sani. Am și semințe de flori; fără ele viața e urâtă.
Pentru cititorii noștri, va rog, să ne spuneți ce cărți ați publicat până acum și care sunt preocupările d-voastre momentane?
Am lansat în 23 octombrie, romanul ,,Iubirea de dincolo de mări”, despre tineri și problemele lor pe care eu le cunosc.
Tot anul acesta am lansat o carte de interviuri și reportaje cu titlul ,,Banatul istoric la răscrucea vremurilor”, o carte cu 300 de pagini despre oameni care fac ca noi să mergem înainte. Pe copertă are harta Văii Carasului. Mă interesează faună și flora satului. Am spus la începutul dialogului nostru că eu lucrez la monografia satului meu natal.
Planificați și la noi o lansare de carte?
Cu drag.
Am văzut la dvs. magnolii și maci?
Magnolia înflorește primăvară devreme, după ghiocei. Vecinii mei au magnolii. Nu sunt pretențioase. Nu vorbesc de macii sălbatici. Există macii ornamentali; am primit semințe de la Costella, ,, Regina macilor”.
Ce aveți deosebit ca prădători?
O să te mire și pe tine și pe cititorii tăi: în pădurile din jurul satului au venit șacalii. Sunt din familia lupilor dar mult mai periculoși. Seara ii auzim cum urlă. Sunt organizați în haite. Au atacat turmele de oi care pășunează în sat.
Cum au ajuns șacalii în Ticvaniu-Mic?
E posibil să fi venit atunci când Dunărea a fost înghețată. Ei au simțurile dezvoltate. Noi avem în sat multe turme de oi. Atunci când am subiecte interesante voi reveni.
Așteptăm noile subiecte ale dumneavoastră! Vă mulțumesc mult. Este foarte interesant tot ceea ce ne spuneți, ca de fiecare dată.