De câțiva ani, cu ocazia zilei de 8 Martie – Ziua Internațională a Femeii, CPE „Libertatea” organizează o recepție festivă la Ambasada României. Cu această ocazie este prezentată în mod tradițional și o ediție specială de poezie, pregătită anume pentru acest eveniment.
Anul acesta, în volumul de poezii cu titlul „Cele mai frumoase poezii… Doamnelor în dar!”, în paginile sale sunt reunite versurile unor autori care își exprimă cele mai fine gânduri și sentimente prin cuvântul scris și rimă. O valoare deosebită a acestei ediții este faptul că volumul este bilingv.
Printre autori se regăsesc atât poeți consacrați, cât și persoane care scriu poezie dintr-o nevoie interioară și din inspirație. Unul dintre ei este dr. Ivica Glišić, arhitect din Jitcoviţa, de lângă Golubac. Publicul îl cunoaște deja ca arhitect și bun cunoscător al istoriei, domeniu în care și-a susținut doctoratul la București. De asemenea, este un membru activ al comunității românești din estul Serbiei și organizatorul celui mai mare și mai important festival tradițional, „Joc românesc”.
De aceea, faptul că s-a regăsit și în ipostaza de autor de poezie i-a surprins pe mulți.
De când datează interesul dumneavoastră pentru poezie și cum a apărut acesta?
Încă din liceu m-a atras acest mod de a-mi exprima gândurile și emoțiile. Natura mă inspiră foarte mult – liniștea ei, culorile, schimbarea anotimpurilor. Uneori simt că imaginile din jurul meu se transformă singure în cuvinte și versuri. De multe ori apare și dorința de rimă, pentru că rima dă poeziei un ritm și o muzicalitate aparte. Pentru mine, scrisul devine un mod de a pune în cuvinte frumusețea naturii și stările pe care le simt în acel moment.
Ce v-a inspirat să scrieți o poezie dedicată femeii?
Pentru mine, femeia este centrul vieții mele. De-a lungul vieții am înțeles acest lucru prin diferitele roluri pe care o femeie le are. Mai întâi este mama, cea care îți dă viață, te crește și îți oferă primele lecții despre lume, grijă și iubire. Apoi este fata sau iubita, persoana alături de care descoperi sentimentele, încrederea și sprijinul reciproc. Mai târziu devine soția, partenera cu care împarți viața, bucuriile și greutățile, cu care construiești o familie și un drum comun. În același timp, o femeie poate fi și fiica, adică viitorul și speranța unei familii.
Toate aceste roluri arată cât de importantă este femeia în viața unui bărbat și în viața unei familii. Trebuie să recunosc că, pentru mine, soția mea ocupă astăzi primul loc, pentru că ea este persoana cu care îmi împart viața de zi cu zi, care îmi este alături și cu care construiesc prezentul și viitorul. Respectul, încrederea și dragostea pentru ea sunt fundamentale pentru mine.
Sunteți arhitect de profesie, iar doctoratul l-ați obținut în istorie. Din această perspectivă, cum vedeți rolul și poziția femeii în societatea contemporană?
O femeie este cea mai frumoasă și cea mai valoroasă ființă care există. Este un pământ care creează viață, ceva de care depinde viitorul. În lumea de azi, femeile au mai multe responsabilități, poate prea multe. Nu mai este doar mamă, soție, ci și șofer, manager.
De douăzeci de ani organizați Festivalul „Joc românesc” și participați activ la viața culturală și publică a comunității. Cum reușiți să îmbinați viața privată, scrisul, profesia de arhitect și implicarea socială? Este greu să mențineți acest echilibru și se întâmplă uneori ca unul dintre aceste aspecte să aibă de suferit?
În viața de zi cu zi am, într-adevăr, multe responsabilități – profesionale, sociale și culturale. Activitatea mea ca organizator al Festivalului Internațional al Românilor „Joc românesc” îmi ocupă mult timp și cere multă energie, pentru că un astfel de eveniment presupune organizare, comunicare și responsabilitate față de comunitate.
Totuși, scrisul poeziei este pentru mine un moment de liniște și de echilibru interior. Poezia nu vine neapărat atunci când ai mult timp liber, ci atunci când apare inspirația. Uneori scriu seara târziu, alteori dimineața devreme, când gândurile sunt mai limpezi. Pentru mine, poezia este un mod de a exprima ceea ce simt și de a transforma experiențele vieții în cuvinte.
Jasmina GLIŠIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 28 martie 2026
