Plictisiţi de viața din Novi Sad, unde fiecare zi aducea aceeași rutină – zgomot, sirene puternice, poluare și aglomerația urbană care te sufocă – cu câteva luni în urmă am înțeles că avem nevoie de o schimbare. La început nu știam cum va arăta acea schimbare. Știam doar că trebuie să plecăm undeva, undeva în natură, departe de beton și stres. Dar nici nu visam că acea schimbare va presupune plecarea la capătul celălalt al planetei. După ce ne-am gândit bine, am cercetat opțiunile de muncă în străinătate și am analizat posibilitățile de rămânere, decizia a căzut pe – credeți sau nu – Thailanda.
Hârtii, hârtii și iar hârtii
Nimeni nu vă va spune că cea mai grea parte a mutării la capătul lumii este – birocrația. Uitați de exotic, păduri de bambus și plaje. Mai întâi vin lunile de legalizări, traduceri, certificate de la tribunal, certificate de la poliție, copii legalizate, legalizări de legalizări…
Au fost momente când am vrut să renunțăm. Dar perseverența (sau încăpățânarea?) a învins. Și apoi ne-am trezit pe aeroportul din Belgrad cu două valize și bilete dus. Ruta – Belgrad – Guangzhou – Bangkok. Pentru amândoi primul zbor de peste 20 de ore. Pentru mine, primul zbor vreodată.
Bine ați venit în sauna numită Thailanda
La sosirea pe aeroportul Suvarnabhumi din Bangkok, prima impresie – căldura. Nu acea căldură de vară la care ne-am obișnuit în Serbia, ci o căldură cu 90% umiditate a aerului care nu te lasă să-ți umpli plămânii. Din acest motiv, thailandezii petrec cea mai mare parte a timpului în interior, în spații cu aer condiționat. Pentru noi, ca străini obișnuiți cu alte condiții meteorologice, este imposibil să dormim fără aer condiționat. Cel mai amuzant este când vine „sezonul rece” – temperatura scade la 23-24 de grade, noi în sfârșit respirăm ușurați, iar thailandezii ies în jachete de iarnă.
Sonja NOVAK MIJIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 16 mai 2026
