Teatrul este un spațiu creativ, plin de dragoste, libertate și grijă, care adună entuziaști ai artei. Acest loc a fost decisiv în formarea lor, marcând începutul unei evoluții personale. Experiențele trăite aici au fost atât de împlinitoare, încât, pentru unii, nu a fost necesară urmărirea unei cariere în actorie pentru a se simți realizați.
Pentru Adam Onciu, teatrul reprezintă dragoste, vis, speranță, un joc etern, viața însăși… „Este un câmp în care putem fi copii pentru totdeauna, dacă ne gestionăm bine spiritul, ne poate îmbogăți pe toți pentru totdeauna. Dar are și defecte, așa că, dacă ești neglijent, poți cădea în întunericul și capcanele lui de ego, vanitate, și ca public, și ca creator. De fapt, când mă gândesc acum la asta, teatrul este ca orice altceva din viața noastră, este un dar de la Dumnezeu, dar depinde de noi cum îl consumăm”.
Adam Onciu din Uzdin și-a dedicat întreaga viață conservării moștenirii culturale, obiceiurilor și promovării creativității culturale și artistice a românilor și a comunității naționale românești din întreaga Serbie și din străinătate.
Dragostea pentru cultură datează încă din băncile școlare, când a devenit membru al secției de folclor a CC „Doina” din Uzdin. Ulterior, a devenit membru al trupei de teatru în care și-a găsit chemarea. Rolurile pe care le-a jucat nu pot fi enumerate. Pentru el, au o valoare inestimabilă, fiecare în felul său. Când vorbește despre munca sa în teatrul uzdinean, ochii înlăcrimați îi descriu emoțiile.
Virginia Puia
Articolul integral îl puteți citi în numărul 13 din 30 martie
