S-a stins din viață la Vârșeț, în ziua de 3 iulie 2025, unul dintre cei mai cunoscuți și respectați jurnaliști din Banatul sârbesc, Remus Avramescu. Născut pe 29 decembrie 1941, el a fost, timp de decenii, o voce puternică și conștiincioasă a presei din fosta Iugoslavie și din Serbia de azi, dar și o punte vie între cultura română și cea sârbă. A lucrat pentru presa scrisă, radio și televiziune, începându-și cariera ca tânăr colaborator la cotidianele „Večernje novosti”, „Borba” și „Politika ekspres”, iar apoi, din 1967, activând în cadrul Televiziunii Belgrad și, din 1976, ca jurnalist permanent la Televiziunea Novi Sad. Mai târziu, a condus biroul regional al Televiziunii Sârbe din Vârșeț, orașul său natal, unde a devenit o figură emblematică.
Ceea ce l-a impus în istoria jurnalismului european a fost curajul și luciditatea cu care, în decembrie 1989, a transmis primele imagini de la Revoluția Română la Timișoara. A fost primul reporter străin care a pătruns în oraș în zilele fierbinți ale sfârșitului de an, iar de pe Dealul Vârşeţului a transmis în direct imagini care au ajuns, în mod spectaculos pentru acea vreme, până la Bruxelles. Alături de camaradul său, Damir Čubrilo, cameraman de excepție, Remus Avramescu a adus în casele telespectatorilor din Iugoslavia și Europa mărturii de o forță emoțională și documentară rară. Reportajele sale au surprins nu doar drama și teroarea, ci și curajul, solidaritatea și demnitatea oamenilor în fața istoriei. Acele transmisii, realizate cu mijloace tehnice modeste, rămân mărturii decisive ale unei epoci în schimbare.
De-a lungul carierei sale, Remus Avramescu a realizat reportaje din cele mai diverse colțuri ale lumii: din Statele Unite ale Americii, unde a documentat viața diasporei române și modernizarea societății americane, dar și de pe fronturile fostei Iugoslavii, unde a înfruntat riscuri reale pentru a aduce în fața publicului adevărul evenimentelor. În tinerețe, a fost sportiv de performanță, membru al reprezentativei iugoslave de parașutism, ceea ce i-a insuflat poate acel spirit temerar care l-a însoțit întreaga viață.
Dar, dincolo de știri și exclusivități, Remus Avramescu a fost un povestitor al vieții. Îi plăcea să vorbească cu oamenii simpli, să le afle poveștile, durerile, izbânzile, și să le transforme în mărturii ale unei epoci. A scris și a vorbit cu un accent inconfundabil al sincerității și al empatiei, iar publicul l-a iubit nu doar pentru talentul său jurnalistic, ci și pentru omenia cu care se apropia de orice subiect. A fost membru activ al Uniunii Jurnaliștilor din Serbia din 1975 și un mentor pentru mulți colegi mai tineri, care l-au numit adesea „tată profesional” – o expresie care spune multe despre impactul său uman.
Valentin Mic
Articolul integral îl puteți citi în numărul 30 din 26 iulie 2025
