Milan Orlić este unul dintre cei mai remarcabili intelectuali contemporani ai Serbiei, a cărui carieră excepțională îmbină cu măiestrie filosofia, literatura și activitatea editorială. Absolvent al Facultății de Filosofie din cadrul Universității din Belgrad, Orlić și-a continuat studiile doctorale la Universitatea Monash din Melbourne, Australia, cu o teză de referință despre structurile narative ale romanului sârb postmodern, explorând dezintegrarea subiectului narativ și reconstruirea figurii naratorului.
Pe parcursul carierei sale academice, a susținut prelegeri și conferințe la universități de prestigiu din Europa și Australia – de la Praga și Gdańsk, la Sorbona în Paris – și a participat la peste 30 de conferințe internaționale și festivaluri de poezie pe trei continente, consolidându-și astfel statutul de ambasador al literaturii și culturii sârbești pe plan mondial.
În calitate de redactor-șef al revistei literare „Sveske”, distinsă cu Premiul „Jeremija Živanović” pentru cea mai bună revistă literară din Serbia, și fondator al Editurii „Mali Nemo”, Orlić a redefinit standardele editoriale și a promovat inovația în literatură, artă digitală și cultură contemporană. De asemenea, a condus Fundația „Isidora Sekulić” și a prezidat Comitetul pentru cooperare internațională al Uniunii Scriitorilor din Serbia, contribuind la dezvoltarea dialogului cultural și literar pe plan regional și global.
Prin expertiza, viziunea și dedicarea sa, Milan Orlić rămâne o personalitate emblematică a literaturii și culturii contemporane, un creator de punți între tradiție și modernitate, între literatură, filosofie și inovație editorială.
Stimate domnule Orlić, în mediul literar, academic și cultural, atât din Serbia și din regiune, cât și în Europa și în lume, vă remarcați ca scriitor (poet, romancier, eseist, critic literar), filosof și cercetător științific. Recent a fost publicată a doua ediție a studiului dumneavoastră, bine primit în cercurile academice autohtone și internaționale – Andrić, Crnjanski, Pekić –, iar aceste realizări constituie prilejul pentru interviul nostru. La momentul publicării primei ediții (2017), studiul dumneavoastră a reprezentat o veritabilă noutate teoretică, în special în studiul naratologic, nu doar al literaturii sârbe și slaviste, ci și al literaturii europene și mondiale. Printr-o abordare riguroasă și cuprinzătoare, până atunci neexperimentată, ați inovat mai multe domenii de cercetare: istoria și teoria literaturii, studiul naratologic, cercetarea transculturală, multidisciplinară și pe mai multe genuri, precum și studiul cultural al literaturii, artei și culturii. Ne puteți spune mai multe lucruri, mai precise, despre acest aspect al activității dumneavoastră creative?
Monografia la care faceți referire este, de fapt, adaptarea tezei mele de doctorat, pe care am susținut-o în limba engleză la Universitatea „Monash” din Melbourne, una dintre universitățile de elită ale Australiei („Group of Eight”), recunoscută nu doar în Australia. De exemplu, în clasamentul QS World University Rankings, care ierarhizează universitățile la nivel mondial, se situează pe locul 36, iar în Clasamentul de la Shanghai pe locul 78.
Titlul complet al tezei mele de doctorat este ,,Structurile narative ale romanului (post)modern sârb: deconstrucția subiectului narativ și reconstrucția figurii naratorului” (The Serbian Novel. The Narrative Structures of the Serbian Postmodern Novel: The Disintegration of the Narrative Subject and Re-construction of the Narrator Figure). Acest studiu (post)structuralist analizează evoluția literaturii sârbe moderne, iugoslave și europene, între 1832 și 1984. Ca rezultat final al cercetării, bazându-mă pe surse teoretice în patru limbi străine (engleză, germană, franceză și rusă), am conturat patru modele de narațiune, care există în toate literaturile lumii, de la naratorul omniscient tradițional până la naratorul postmodern deconstruit.
De asemenea, studiul poeziei și teatrului nu poate fi înțeles fără raportarea lor la roman, considerat „apogeul genurilor literare” sau „marea maturitate a literaturii”, cum spunea Dušan Matić; în lipsa acestei corelări, subiectul narativ (oricum l-am denumi: subiect, figură, scriptor) rămâne greu de analizat, la fel ca tipurile de naraţiuni și instanțele textuale pe care acesta le utilizează. Aceeași logică se aplică legăturii dintre roman și evoluția limbii și culturii în care romanul contemporan ia naștere și se dezvoltă; sensul său nu poate fi determinat corect fără explicarea contextului istoric și politic în care apare.
Teza de doctorat a fost evaluată cu cea mai mare notă, în primul rând datorită stilului înalt al limbii engleze. În al doilea rând, tipul și gradul reflecției teoretice sunt atât de ample încât lucrarea este considerată o nouă teorie literară despre romanul contemporan, nu doar în cadrul slavist, ci și în context european și mondial. Reflectând mai atent, constat că m-am ocupat întreaga viață cu analizele și sintezele de acest fel, nu doar în cei patru ani cât a durat redactarea tezei și activitatea științifică direct legată de aceasta. Observ frecvent că preocuparea mea pentru aceste subiecte și metode de cercetare nu m-a părăsit nici astăzi, iar investigațiile mele în acest domeniu nu sunt încă încheiate. Desigur, într-o lume globalizată, „oraș global și nu sat”, cum spunea teoreticianul canadian al comunicării Marshall McLuhan, există multe alte subiecte, poate chiar mai importante, care mă preocupă în prezent. Totuși, tipurile de naratori, procedeele narative și tipologiile textuale rămân interesul meu constant.
Aș dori să subliniez că este cu adevărat remarcabil faptul că o astfel de carte de elită a ajuns la a doua ediție, întrucât, la nivel global, literatura serioasă a înregistrat o traiectorie descendentă încă din anii ’90 ai secolului XX. În plus, piața mondială de carte este saturată de manuale, literatură aplicativă, publicații de tip „life coaching” și alte titluri paraliterare sau pseudo-științifice, adesea comerciale. La acestea se adaugă impactul negativ al rețelelor sociale și scăderea dramatică a calității intelectualității și literarității în comunitatea academică, precum și a alfabetizării elementare. Cu atât mai mult, merită menționat faptul că în comunitatea academică internațională (ușor de verificat prin instrumente precum academia.edu), studiul meu este unul dintre cele mai citite, în rândul autorilor din fostul spațiu iugoslav și din lumea slavistă, pe tema abordată.
Mariana STRATULAT
Articolul integral îl puteți citi în numărul 50 din 13 decembrie 2025
