De mulți ani încoace, bărbații se bărbieresc singuri, cu aparate pe care le mânuiesc ușor. Dar, pe stradă întâlnim tot mai mulți tineri „la modă”, care nu se bărbieresc regulat.

În trecut nu a fost așa. Bărbații veneau la bărbier o dată sau de două ori pe săptămână, de obicei duminica. ,,Maistorul” avea mult lucru.
Cei mai în vârstă clienți, ziși ,,pomilari” la Petrovasâla, s-au bărbierit acasă. Bărbierul își lua uneltele necesare într-o cutie de lemn de obicei, pe care o agăța de bicicletă. În cutie se găseau găsea ,,briciul”, periuța de bărbierit, săpunul, cutia cu puțină apă, servieta din bumbac alb, călcată impecabil de soția bărbierului. Dacă într-o familie erau mai mulți bărbați, bărbierul se ducea la ei acasă și le făcea și coafură.
Plata nu se făcea în bani, ci în grâu sau porumb. Clienții plăteau la o lună, două, trei sau șase luni. Bărbierul avea un coș mare numit ,,merniță”, cu care măsura cât porumb în știulete în glod lua de la client. Grâul îl lua în sac sau îl ducea la moară, unde primea făină. Scria totul în caiet, iar clientul nota câtă marfă dădea.
La Petrovasâla erau mai mulți locuitori, dar și destui bărbieri. Fiecare avea clienți fideli și toți aveau lucru.
Bunicul subsemnatei, Aron Gruba, a fost un bărbier renumit. L-a învățat meseria și pe fiul său George (Ghiță) Gruba, dar și pe calfele Frania Jalaț, Moise Gingian și Mohan George. Cu Frania Jalaț a lucrat și fiul lui mai mare Tiberiu (Tibi), plecat de mult timp în Canada.

Ileana BELU

Articolul integral îl puteți citi în săptămânalul ”Libertatea”, nr. 36 din 8 septembrie 2018