Suntem în Postul Mare, perioadă în care ne pregătim să-l vedem pe Hristos mort și pus în mormânt, dar și să trăim momentul bucuriei supreme: învierea Lui din morţi. Tocmai de aceea mi-am propus să scriu cele ce urmează.
Vrem sau nu vrem, vine o vreme când ne întâlnim cu cea mai cruntă realitate a vieții noastre: moartea. Ea este ultima realitate ce ne aşteaptă pe toţi. Nimic nu valoreaza mai mult decat ziua de azi. Tocmai de aceea vreau să vă reamintesc faptul că Goethe, marele poet german, spunea: ,,Nimic nu valorează mai mult decât ziua de azi”.
Cu fiecare clipă ce trece, suntem cu un pas mai aproape de moarte. Toţi oamenii sunt uniţi prin legătura păcatului şi a morţii, având aceeaşi soartă şi niciunul nu valorează mai mult decât altul, așa cum scrie Sfântul Apostol Pavel creștinilor din Roma: „De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit” (Romani 5, 12). Viaţa pământească n-ar avea sens dacă ar fi veşnică şi fără de moarte: ar fi un chin şi o nedreptate atât pentru cei buni, cât şi pentru cei răi.
Gheorghe Asachi, poet, prozator și dramaturg român din secolul al XIX-lea spunea despre viața omului, că este ,,ca un munte, care are două coaste: pe unde ne suim plini de junie și de nădejde, ajungem pe culmea sa și, în virtutea vârstei, mândri de înălțarea la care am ajuns, stăm acum un minut; apoi, împinși de brațul cel puternic al timpului, suntem nevoiți a destinde pe cealaltă coastă, care fiind mai repede și mai alunecoasă, iute ne aruncă la pământ”.
De aceea, viaţa noastră trebuie să treacă prin moarte și nu trebuie privită ca ultimă instanţă, ci ca ceva firesc, necesar, prin care putem primi „adevărata viaţă” printr-o „nouă naştere”. Nu știm când plecăm din lumea aceasta, tocmai pentru că ar trebui să fim tot timpul pregătiţi și împăcaţi cu Dumnezeu şi cu semenii. Mântuitorul ne atrage atenția și Sfântul Evanghelist Marcu consemnează spusele Domnului: „Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme” (Marcu 13, 33).
Pr. Petru BERBENTIA
Articolul integral îl puteți citi în numărul 11 din 15 martie 2025