Cultură

Celebrarea poeziei şi artei

Celebrarea poeziei şi artei

Mircea Lelea, ,,Pisica verde”, Zrenianin, Editura ICRV, 2022.

Mircea Lelea şi-a avut debutul editorial în poezie în anul 2015, cu volumul ,,Petec de suflet pribeag” (apărut la ,,Lumina torăceană”). În cartea a doua, ,,Atenţie la vise” (,,Libertatea”, 2018), Mircea Lelea şi-a conturat stilul, şi-a solidificat temele, laitmotivele, amplificând caracterul reflexiv şi meditativ al poeziei sale. Pe toate acestea le găsim şi în al treilea volum de poezii al lui Mircea Lelea, ,,Pisica verde”, în care poetul îşi îndreaptă atenţia, în mare parte, către cuvânt şi poezie, către subiecte cum ar fi: comunicarea, arta scrisului, puterea poeziei de a înnobila lumea.

În această ordine de idei, în cuvinte (chiar dacă ,,mansarda scăldată,/de stropii întunericului” i-a furat cuvintele), este descrisă întâlnirea cu muza, acea divinitate alegorică, ocrotitoare a artei şi ştiinţelor: ,,Muza m-a chemat,/sunetele luminau cerul./Nuanţe de roşu invadau/sufletul meu,/nepregătit pentru vibrări.” (,,Muza”). Este aceasta o sinestezie, o alăturare de simţuri transpusă în poezie. Aceasta nu este unica imagine sinestezică pe care o creează Mircea Lelea: în poezia ,,Cu pas uşor…” versurile nescrise ,,Cu pas graţios/se-ndepărtează iar,/în ritm de tangou/şi miros de vin proaspăt”.

Raportăm această idee la cea din poezia ,,Fără cuvinte”. Mircea Lelea nu doar că scrie despre comunicare, ci face din poezie o modalitate de a comunica, îl invită pe cititor, în poezia amintită mai sus, la un dialog fără cuvinte, fără sunete, tăceri şi gânduri despre ,,tot şi nimic,/despre sensuri,/viaţă/moarte”, despre ,,noapte/şi lumina/întunericului lăuntric”, despre ,,tot/şi despre nimic”.

Tot în acest context, Mircea Lelea se întreabă: ,,Mai are nevoie omenirea de poezie?”. Aici, Mircea Lelea face din poezie o cale de evadare din realitatea de zi cu zi. Despre forţa versului scrie în poezia ,,Cheia”: ,,Unele versuri cuprind/eternităţi de necuprinsuri,/de căutări,/de rătăciri,/de regăsiri…//În unele dintre ele/e sensul profund/al dăinuirii, al iubirii, al trăirii”.

Marina KALKAN

Articolul integral îl puteți citi în numărul 66 din 8 aprilie