Însuși numele capitalei daneze, care în traducere înseamnă „port comercial”, răsună prin eonii istoriei și șoptește povești despre un loc unde vânturile aspre ale nordului se întâlnesc cu apele visătoare, plumburii ale Mării Baltice. Copenhaga este situată în partea cea mai îngustă a strâmtorii Øresund și este legată prin pod de orașul suedez Malmö, formând astfel o veritabilă arteră pulsantă a regiunii, considerată pe bună dreptate una dintre cele mai avansate și mai umane din întreaga Uniune Europeană.
Cu o mie de ani în urmă, pe locul actualei Copenhage se afla o așezare pescărească, inconștientă de viitoarea sa faimă. Momentul decisiv a avut loc în anul 1167, când, odată cu ridicarea unui castel pe locul actualului Christiansborg, orașul a început să respire viață din plin. De-a lungul secolelor, a fost lovit fără milă de ciumă, incendii devastatoare și războaie distrugătoare, însă Copenhaga, asemenea unei păsări Phoenix mitologice, s-a ridicat de fiecare dată din propria cenușă. S-a reconstruit cu înțelepciune, rămânând fidelă tradiției sale bogate, dar deschisă în același timp viitorului vizionar. Astăzi poartă cu mândrie titlul de oraș al primei străzi pietonale din lume, Strøget, care continuă să pulseze ca o inimă vie a orașului, în timp ce Danemarca, ca regat, își trăiește modernitatea fără pompozitate inutilă.
Palatul Amalienborg, reședința familiei regale, reflectă această egalitate daneză neobișnuită. Nu este deloc neobișnuit să ți-o imaginezi pe regină plimbându-se relaxată pe străzi, aproape de poporul său, deoarece din 1849 Danemarca este o monarhie constituțională în care Folketingul (parlamentul) adoptă legi în interesul fiecărui cetățean.
Senka PAVLOVIĆ ČOTRIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 30 mai 2026
