Serbia
19
clear sky

Dacă vrei să te simţi bine, lasă grijile deoparte, pe valiză pune mâna şi vino să petreci Crăciunul
în Bucovina.

În acest reportaj vom merge, prin fotografii și cuvinte, într-o călătorie, destinația noastră fiind Bucovina. Poteci pe care am mai fost şi cărările străbătute îmi aduc aminte de copilărie. Locurile în care te simţi bine şi la care ai vrea să revii sunt locuri de suflet, iar Bucovina face parte din mine, precum fac eu parte din etnia huţulă. Prea puţin s-a scris despre această etnie, cercetările fiind deficitare. Frumoşi la suflet şi la chip, misterioşi precum pădurile în care s-au adăpostit, credincioşi şi smeriţi, păstrători ai tradiţiilor şi obiceiurilor – așa sunt huţulii, oameni pe al căror chip se citeşte fericirea şi mulţumirea interioară. Aceste sentimente se datorează, cel mai probabil, locului în care au ales să trăiască departe de lume, dar aproape de Dumnezeu.

Se spune că nu există zonă mai bogată în tradiții și manifestări folclorice decât Bucovina. În calitate de om crescut în acea regiune, tind să cred că această etichetare este adevărată.

Lista obiceiurilor de Crăciun ale huţulilor din Bucovina include repetiția sfintelor colinde, pregătirea portului popular, ritualul sacrificării porcului, masa de Crăciun, primirea colindătorilor și mersul cu steaua. Desigur, tradițiile nu se opresc aici, ci continuă până după trecerea în noul an calendaristic. Uratul cu plugușorul, jocul ursului și al caprei și faimoasele lor scenete, precum şi mersul cu sorcova sunt doar câteva dintre obiceiuri.

Unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri de Crăciun în Bucovina și nu numai este sacrificarea porcului. Acest lucru se face cu câteva zile înainte de Crăciun, după care se pregătesc și se afumă preparatele. De Ajunul Crăciunului, gospodinele fac curățenie generală în gospodărie și coc colaci. Astfel se pregătesc pentru a primi colindătorii. Mai presus de orice, de Crăciun oamenii merg la biserică să proslăvească Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Mersul la biserică, rugăciunea, credinţa şi ajutorul Bunului Dumnezeu au fost unicul refugiu pentru huţuli, pentru sufletele lor răzvrătite şi neînduplecate.

Adriana PETROI

Articolul integral îl puteți citi în numărul 52 din 24-31 decembrie