Cultură

Dragostea pentru folclor m-a determinat să păşesc pe drumul muzicii

Dragostea pentru folclor m-a determinat să păşesc pe drumul muzicii

,,Ideea de a înfiinţa o orchestră de muzică populară a venit din dorinţa tuturor muzicienilor care nu au avut ocazia de a cânta şi de a se prezenta în trecut pe scenă. Ne-am întalnit cu toţii şi am venit cu ideea ca membri să fie de etnie română, să includem tineri talentaţi din toate satele noastre româneşti. De altfel, tinerii care ni s-au alăturat sunt ajutaţi la perfecţionarea lor individuală, pentru a transmite în satele lor experienţa pe care au obţinut-o alături de profesorii şi mentorii din orchestră”.

Marian Popa s-a născut la Panciova pe data de 5 martie 1986. Este de origine din Seleuş şi domiciliat la Alibunar. Şcoala generală a frecventat-o la Alibunar în perioada 1993-2001. A terminat Liceul de Muzică la Panciova şi Facultatea de Învăţători la Vârşet. În prezent îşi face studiile la Facultatea de Tehnică din Zrenianin.
Faptul că s-a născut într-o familie de muzicieni a fost o predispoziţie pentru el să înceapă să cânte la acordeon încă în fragedă copilărie. ,,Am început să cânt la vârsta de 9 ani. De mic copil am ascultat poveşti şi anecdote de la tata, care cânta la petreceri. Totul era extrem de interesant. Îmi imaginam şi eu să ajung într-o zi la fel ca dânsul. Dragostea pentru folclorul, tradiţiile şi obiceiurile româneşti m-au motivat să păşesc pe drumul muzicii‘‘, spune Marian.
Sângele apă nu se face, tatăl său fiind acordeonist, iar bunicul – piccolo flautist la fanfara din Seleuş. Bunica sa cânta cu vocea, iar străbunicul era clarinetist şi dirijorul fanfarei din aceeaşi localitate.

De la cea mai fragedă vârstă s-a bucurat de sunetele magice ale instrumentelor muzicale

Întrebat de ce a ales acordeonul, prof. Marian Popa ne răspunde: ,,Este curios faptul că primul instrument de care m-am îndrăgostit la prima vedere a fost vioara. Aşadar, am început să cânt singur, după auz, în lipsa unui pedagog adecvat la care aş fi însuşit mai multe despre regina instrumentelor. Tatăl meu, văzând cu câtă dragoste mă dedic muzicii, în special muzicii populare româneşti, m-a convins totuşi să cânt la acordeon. În scurt timp mi-a găsit şi profesor (mentor), care m-a învăţat să cânt‘‘.
Mentorul lui Marian a fost Marinel Draxin, unul dintre cei mai cunoscuţi solişti instrumentişti ai Banatului sârbesc. Aşadar, de la vârsta de 9 ani a început să cânte la acordeon, respectând partitura muzicală, inclusiv notele, pauzele, cheia și semnătura temporală, precum și cheile muzicale.
Ca solist instrumentist, prima dată a apărut pe scena Festivalului de Copii din Voivodina din Petrovasâla în anul 1997. În anii următori s-a prezentat la Torac, Seleuş şi Coştei. De 25 de ani studiază şi se dedică muzicii. Cu trecerea timpului, prof. Marian, după cum declară, învaţă tot mai multe. ,,Niciodată nu este îndeajuns ceea ce învăţ despre muzică.
Muzica este infinită. Nu are graniţe. Ne permite să o audiem, să însuşim, să improvizăm, s-o creăm. Eu personal am trecut prin aceste etape, aşa cum am simţit la momentul respectiv‘‘.
Prin muncă şi devotament, fiind însă şi talentat, a obţinut premii şi mențiuni. La fiecare apariţie pe scenele festivalurilor, fie că este vorba despre Festivalul de Copii, Festivalul de Muzică şi Folclor sau altele, a primit premii sau menţiuni. ,,Cele mai dragi distincţii îmi sunt premiul I la Festivalul ,,Primul acordeon al Voivodinei” în anul 2001, premiul I la Festivalul de Muzică şi Folclor al Românilor din Voivodina din anul 2009, la Seleuş. La fel de dragi îmi sunt şi menţiunile pe care le-am primit la Festivalul Internaţional de la Valea lui Liman, România şi la Festivalul ,,Zilele a lui Slobodan Lekić” de la Mustapić, în Serbia de Răsărit (anul 2017)”. Marian este secretar şi membru al Orchestrei C.N.M.N.R., despre care ne spune că a marcat un an de la înfiinţarea oficială prin faptul că a susţinut un concert extraordinar pe data de 5 decembrie 2021 în Sala de Congrese a Centrului ,,Millennium” din Vârşeţ, cu ocazia Zilei Naţionale a României.

Adriana PETROI

Articolul integral îl puteți citi în numărul 1 din 8 ianuarie 2022