Serbia
33
clear sky

Eroul care a găsit puterea de a ierta

Au trecut 23 de ani de când deasupra Republicii Federale Iugoslavia cădeau boambe. Cei care au trăit cele 78 de zile pline de nesiguranță și teamă, nu vor uita deloc această experiență. Iugoslavii își amintesc și de un succes de luptă care s-a petrecut doar la trei zile de la începerea bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei. Cea de-a treia divizie a celei de-a 250-a brigăzi de apărare antirachetă, în fruntea căreia era comandantul Zoltan Dani, a doborât avionul „F-117”, care avea tehnologie de vizibilitate redusă.

Zoltan Dani are origini ungurești și românești, tatăl lui fiind ungur, iar mama româncă. Despre originea sa română și prezența culturii române în viața lui, precum și despre momente legate de întâmplarea care i-a marcat cariera, am stat de vorbă cu dânsul în casa lui părintească din Skorenovac.

Originea română o poartă în suflet

Nu miră faptul că Zoltan Dani şi-a făcut o cameră memorială într-o încăpere din casa lui din Skorenovac. Pe un perete este afișat un poster, pe care zâmbesc membrii celei de-a treia divizii a celei de-a 250-a brigăzi de apărare antirachetă, care au merite pentru unicul avion „F-117” doborât. Colonelul ne spune cu mândrie numele fiecărui dintre militari. „Eu am dat comanda, iar acest deget a apăsat butonul”, ne spune arătându-ne degetul unuia dintre militari. În camera memorială este expusă și partea unei rachete, dar și o bucățică a avionului doborât, pe care colonelul o păstrează cu sfințenie.

Ne axăm discuția asupra originii sale românești. Zoltan ne dezvăluie că mama lui s-a născut la Malo Bavanište, iar apoi s-a mutat la Cuvin. Ne surprinde informația că bunicii lui Zoltan din partea mamei își trag originile din Satu Nou. Dânsul împarte cu noi amintiri despre perioada când, în copilărie, mergea cu bunica sa pe picioare de la gara din Satu Nou până la casa lor din strada principală. Precum un adevărat cunoscător al istoriei, Zoltan ne povestește despre originea familiei sale din partea mamei, cu numele de familie Bogdan. Povestea lui ne dezvăluie că cei care poartă acest nume de familie sunt rude îndepărtate ale lui Iancu de Hunedoara.

Zoltan ține la păstrarea identității sale românești. Ne spune că are obișnuința să citească în limba română și să urmărească canale de televiziune românești. Limba maternă o folosește în conversațiile pe care le poartă cu mama sa și cu alte rude apropiate. Dânsul menționează că participă și la manifestări cu caracter românesc organizate la Cuvin.

Din povestea interlocutorului nostru, aflăm că, încă din copilărie, avea dorința de a deveni soldat. În perioada când a trăit cu părinții la Novi Sad, împreună cu prietenii lui urmărea soldații care au mers la exerciţii în apropierea casei lui. „Ei au râs de noi. Însă, eu am spus că atunci când voi crește voi fi soldat, voi fi ofițer și voi comanda”, ne dezvăluie Zoltan.

Dorința lui din copilărie a devenit realitate. Zoltan Dani a intrat în armată, iar pe timpul bombardamentelor a comandat unicii unități care nu a avut nici un militar rănit, nici o pagubă și nici un accident, dar totuși a făcut o realizare despre care încă se povestește.

Când ținta a căzut, nici nu-și închipuiau că aceasta era avionul „invizibil”
Își amintește de ziua în care au început bombardamentele. Unitatea lui a primit comanda să țină o ambuscadă în zona satului Šimanovci. Militarii aveau sarcina de a ocupa poziția și de a o masca cât mai bine. Au petrecut trei zile în aceeași poziție, apoi lucrurile au luat o cotitură.

Pe 27 martie, unitatea a primit comanda să activeze sistemul de rachete. Însă, atunci au apărut niște probleme. Au luptat cu orele pentru a pune echipamentul lor în funcțiune. Zoltan ne spune că, atunci când au rezolvat problema, au primit comanda de a activa radarul de supraveghere pentru a verifica informația conform căreia există ținte în spațiul aerian.

„Am activat radarul de supraveghere, însă nu am văzut nicio țintă. Apoi, l-am pus la cea mai mică frecvență. Dintr-o dată au apărut cinci ținte. Am apreciat că ținta va intra în zona noastră de distrugere, aceasta fiind spațiul din jurul diviziei de rachete în care posiblitatea de distrugere a țintei, cu două rachete, este mai mare de 98%. Am cerut aprobare pentru a executa trageri asupra țintei aeriene”, povestește Zoltan.

Răspunsul a fost afirmativ. Interlocutorul nostru își amintește în amănunte de momentele care au precedat doborârii țintei. După mai multe încercări eșuate, dânsul i-a spus ofițerului să facă o poziționare diferită, pentru ca ținta să intre în zona de radiație a radarului de țintire.

Sanela CRĂINEAN

integral îl puteți citi în numărul 41 din 8 octombrie