Pentru un autor de jurnale de călătorie care a străbătut aproape jumătate din lume, Hong Kong reprezintă o adevărată provocare: cum să „îmblânzești” în cuvinte un oraș care pulsează mai repede decât poate inima umană să îl urmărească? Când am pășit pentru prima dată în această iarnă pe pământul acestui arhipelag vertical, mă așteptam la o metropolă futuristă. Însă ceea ce am descoperit a fost un oraș care se agață cu disperare de trecutul său, în timp ce înaintează neînfricat spre viitor. Hong Kong mi s-a „întâmplat” brusc și irevocabil, asemenea unei întâlniri neașteptate la colț de stradă, care îți schimbă pentru totdeauna ritmul respirației.
În Hong Kong am petrecut trei zile, fiind cazată în districtul Tsim Sha Tsui. Acolo, în umbra reclamelor neon uriașe care se revarsă peste străzi asemenea unor ramuri luminoase într-o junglă metalică, m-am simțit absorbită în fluxul de oameni, simultan neînsemnată și incredibil de vie. Prima lecție pe care o înveți aici este pragmatismul: totul se rezolvă cu Octopus Card. Cu ea plătești aproape totul – de la mâncare din magazine până la transportul urban, surprinzător de ieftin și eficient, care menține orașul într-o mișcare continuă.
Hong Kong este orașul în care cele mai scumpe ceasuri din lume se vând alături de tarabe unde se curăță pește. Este o conviețuire a extremelor care aici pare perfect naturală. În timp ce treceam pe lângă croitori ambulanți, buticuri de lux și mici magazine întunecate cu produse marine uscate, am înțeles paradoxul acestui loc. M-am rătăcit chiar și prin labirintul din Mong Kok, cea mai dens populată zonă de pe planetă. Acolo am descoperit o stradă neobișnuită, unde se vând exclusiv pești aurii – sute de pungi cu apă atârnate ca niște lampioane transparente, fiecare purtând în sine o mică viață. Pentru chinezi, aceștia simbolizează norocul și prosperitatea, iar pentru mine au fost una dintre cele mai suprarealiste imagini ale acestei jungle urbane.
SENKA D. PAVLOVIĆ ČOTRIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 4 iulie 2026
