Între amvon și tipar
Cartea părintelui Petru Berbentia se prezintă înaintea cititorului ca o punte între tradiția veche și realitatea prezentă, între credința ortodoxă ca trăire personală și jurnalismul cultural și spiritual care se adresează comunității. În esență, ea este rodul unei conlucrări statornice cu săptămânalul „Libertatea” din Panciova (Serbia), o publicație care, de opt decenii, ține aprinsă flacăra limbii române și a identității spirituale a românilor din Serbia.
Textele adunate aici nu sunt doar articole de ziar, tipărite în rubrica de spiritualitate. Ele devin, prin forma lor finală, pagini de cateheză și totodată mărturisiri personale, scrise cu aceeași grijă pentru cuvântul așezat pe hârtie cum este așezată rugăciunea în biserică. În ele se simte îmbinarea armonioasă dintre vocația preotului și sensibilitatea publicistului, dintre experiența pastorală de decenii și deschiderea către cititorii de toate vârstele, care caută în cuvântul scris lumină și încredințare.
Un aspect esențial al scrisului părintelui Berbentia este simplitatea profundă a exprimării. El nu urmărește să impresioneze prin erudiție rece, ci să explice, să lămurească, să facă înțelese marile adevăruri de credință, așa cum au fost trăite și mărturisite de Biserică. În paginile cărții regăsim explicate, cu grijă și claritate, sărbătorile mari și mici ale anului bisericesc, rânduiala posturilor, semnificația momentelor liturgice. Dar dincolo de informația teologică, mereu corectă și temeinică, se întrevede și un ton cald, pastoral, care îndeamnă la rugăciune, la întoarcerea către Dumnezeu, la cultivarea unei vieți trăite în adevăr și în comuniune.
Un alt element definitoriu al volumului este dimensiunea sa comunitară. Nu întâmplător, părintele Berbentia evocă mereu experiențele sale de la granița dintre România și Serbia, întâlnirile cu românii din Voivodina, prietenia cu sârbii și bucuria comuniunii creștine. În scrisul său se simte firesc legătura dintre viața liturgică și viața de zi cu zi a oamenilor care trăiesc pe aceste meleaguri de frontieră. Cartea devine astfel și o oglindă a unei istorii vii, a unei conviețuiri interetnice, unde credința a fost adesea liant și punte între comunități.
Dr. Valentin Mic
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 4 iulie 2026
