Din cauza pandemiei de COVID-19 am fost nevoiți să ne schimbăm rutina, să ne distanțăm de tot ceea ce ne-a dovedit vreodată că omul este, mai presus de orice, o ființă socială, cu trăsături etice. Numeroase platforme sociale au devenit singura noastră fereastră deschisă spre lume.
Călătoriile, excursiile, comunicarea de zi cu zi, învățarea și exercițiile fizice au primit o variantă virtuală. Toate guvernele lumii luptă pentru viață și supraviețuire, iar Guvernul nostru luptă pentru „normalizarea” vieții noastre, întrucât procesul de înstrăinare este deja într-un stadiu avansat.
În timp ce psihologii și socioanaliștii se ocupă de cauzele și consecințele acestui proces, omul de rând își pune o singură întrebare: cine regizează această dramă?
Cum a început totul?
Ceea ce ar trebui să ne apropie și să ne unească a reușit să ne înstrăineze. În loc să devină apropiați, oamenii au devenit „virtuali”, iar viața lor a primit o variantă virtuală. În timp ce ei se luptă pentru cât mai multe like-uri, adepți și și „prieteni virtuali”, viața devine un amalgam de poze afișate pe platforma virtuală, iar omul un simplu un adept al acestora. Unii și-au făcut conturi reale, dar și false! Dacă nu ar fi trist, ar fi amuzant, nu-i așa? Unde s-au pierdut cântecul și cafeneaua? Unde este jocul? Unde sunt „Jocurile fără granițe”? Pe toate le-am dat uitării și preferăm jocurile într-o cameră de joacă imaginară?
prof. Gordana KOVAČEVIĆ
Articolul integral îl puteți citi în numărul 11 din 13 martie 2021
