Activități, premii și elevi exemplari
Există locuri care nu se șterg niciodată din ființa noastră, locuri unde s-au clădit primele vise, primele certitudini, primele lecții ale vieții. Pentru mine, un asemenea loc este şcoala din Torac. De fiecare dată când îi calc pragul, fiind instituția în care m-am format ca om și căreia i-am dăruit cea mai frumoasă parte a copilăriei, timpul parcă își pierde sensul, iar amintirile se revarsă, năvalnice, peste prezent. Așa s-a întâmplat și de această dată.
Pentru o clipă, mă aflu din nou în acei ani de neuitat și redevin eleva curioasă de altădată, dornică să învețe, să descopere, să se bucure din plin de viață, fără griji și fără poveri. Privesc în jurul meu cu sufletul la fel de viu ca atunci.
La intrare, pe peretele din stânga, mă întâmpină, ca o galerie a memoriei, fotografiile tuturor directorilor care au condus această instituție de-a lungul timpului: Ion Lațcu, cel care a inaugurat, în calitate de prim director, clădirea nouă ridicată în centrul satului, urmat de Ana Petrovici, Stelian Păunescu, Ion Negru, Flaviu Doru Polverejan, Milan Pašić, George Jurca, Cristina Cirișan, Norica Rașa și actuala directoare, Renata Petrovici. Dedesubtul portretelor, o machetă desăvârșită a școlii, operă a unui fost elev, artistul Sebastian Checi, stă mărturie a talentului născut chiar în aceste bănci. Pe peretele din dreapta observ o placă memorială dedicată lui George Coșbuc, care veghează asupra holului, oferită în dar la 4 august 2018 de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, prin președintele Emil Radu Moldovan.
Cu brațele deschise și cu multă căldură mă întâmpină actuala directoare a școlii, Renata Petrovici. Trec prin impunătorul hol, astăzi renovat, înveșmântat în alte decoruri, și retrăiesc, fără să vreau, ecoul atâtor serate literare și manifestări culturale la care am luat parte ca elevă și pe care, mai târziu, le-am urmărit cu ochi de jurnalist. Câte amintiri zac, neclintite, în aceste ziduri! Sunetul clopoțelului mă readuce brusc la realitate, iar liniștea este spulberată de glasurile vesele ale elevilor de astăzi. Impresionată, privesc în jur și măsor, fără să vreau, distanța celor 28 de ani scurși de la absolvirea clasei a VIII-a, ani în care școala s-a schimbat, dar spiritul ei a rămas intact, același.
Motivul acestei vizite este, de altfel, unul plin de mândrie: prezentarea elevilor școlii, exemplari și cu rezultate deosebite la numeroase competiții – dovadă că această instituție este vie, activă și mândră de cei pe care îi formează.
O școală mică, dar cu inimă mare
„În prezent, în școala din Torac învață aproximativ 160 de elevi, îndrumați de un colectiv de cadre didactice dedicate și bine pregătite. Procesul de învățământ se desfășoară în două limbi, română și sârbă, într-un mediu sigur și prietenos, în săli de clasă dotate corespunzător. Metodele tradiționale se îmbină armonios cu cele moderne, punând accent pe participarea activă a elevilor și pe dezvoltarea competențelor necesare pentru viitor.
Un avantaj important pentru elevii care frecventează cursurile în limba română este faptul că beneficiază de manuale școlare gratuite, asigurate prin programele Ministerului Educaţiei. Această facilitate se extinde și asupra elevilor proveniți din familii cu o situație materială dificilă, asupra celor care învață după un plan educațional individual, asupra elevilor din familii numeroase, precum și asupra celor care suferă de boli rare”, transmite directoarea.
Teodora SMOLEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul din 4 iulie 2026
