Pe interlocutoarea noastră am cunoscut-o prin intermediul unei prietene. M-a fascinat povestea dânsei, atunci când a început prietena mea să îmi povestească despre viaţa Jelicei.
Mi-am dat seama că, atunci când vrei cu adevărat ceva, şi îţi doreşti cu tot sufletul ca visul tău să devină realitate, reuşeşti. Jelica este din Panciova, lucrează la Belgrad, şi chiar dacă este deja la anii de pensie, nu îi este greu să facă naveta, să se ocupe de treburile casei, de hobbyuri şi de pasiunea ei, scrisul.
Aşadar, am decis să fac cunoştinţă cu Jelica.
A acceptat să ne întâlnim, a acceptat să îmi vorbească despre ea, despre viaţa sa, despre lucrurile frumoase şi cele mai puţin frumoase. Într-o zi de primăvară, în decurs de câteva ore am aflat detalii importante din viaţa dânsei. Şi iată cum poţi să cunoşti un om doar în câteva ore… aşa cum de altfel şi viaţa dânsei s-a schimbat brusc, în câteva ore, atunci când a aflat că băiatul dânsei suferă de scleroză multiplă. ,,Viaţa merge mai departe, cu bune şi cu rele, acceptăm realitatea şi atunci trecem mai uşor prin viaţă”, declară Jelica.
Nu doar că a acceptat realitatea, a continuat să lucreze chiar şi după ce s-a pensionat, pentru că, după cele spune de dânsa:,,Lucrul, energia pozitivă, hobbyurile, pasiunile pe care le ai, şi oamenii care îți sunt dragi, te fac să poţi continua chiar şi atunci când simţi că totul în jur se prăbuşeşte.”
Adriana PETROI
Articolul integral îl puteți citi în numărul 70 din 13 mai
