Text realizat de Rebeka Todorov, studentă în anul al doilea la Catedra de Limba, literatura și cultura română, Facultatea de Filologie, Universitatea din Belgrad. Proiect desfășurat în cadrul disciplinei Limba română contemporană, conceput și coordonat de lect. univ. dr. Mirjana Ćorković. Le mulțumim tinerilor intervievați pentru timpul acordat și pentru poveștile împărtășite.
Migrația tinerilor este astăzi un fenomen vizibil la nivel global, dar și în Europa de Sud-Est și, respectiv, în Serbia. Potrivit datelor oficiale ale Institutului de Statistică al Republicii Serbia (RZS), în 2011 trăiau în Serbia aproximativ 1,82 milioane de tineri cu vârste între 15 și 34 de ani, iar în 2022 numărul lor era de aproximativ 1,45 milioane. Dincolo de aceste cifre se află însă trasee de viață diverse: unii tineri pleacă pentru studii, alții pentru muncă, iar alții din dorința de a vedea cum se trăiește într-o altă țară.
În cadrul unui proiect realizat la disciplina Limba română contemporană, am discutat cu trei tineri români din Voivodina pentru a înțelege nu doar de ce pleacă tinerii, ci și cum trăiesc această experiență: ce simt, ce câștigă și ce lasă în urmă. Fiecare dintre ei a avut propria experiență de viață în străinătate.
Una dintre participante a plecat la muncă sezonieră în SUA, pe insula Martha’s Vineyard. Un alt participant a plecat în România, pentru studii, după terminarea liceului în limba română în Voivodina, iar o altă studentă a ajuns în Portugalia, prin programul Erasmus. Aceste trei povești arată că plecarea în străinătate poate avea motive diferite: munca sezonieră, studiile, mobilitatea universitară, dorința de a cunoaște alte culturi și oameni noi, de a-și îmbogăți experiența personală, precum și posibilitatea de a trăi într-un mediu internațional.
O tânără a plecat în SUA ca să lucreze și să cunoască cultura americană. A lucrat într-un restaurant, într-un magazin de suveniruri și, uneori, ca manichiuristă. Programul era foarte greu și obositor: majoritatea zilelor începeau dimineața și se terminau după miezul nopții. A spus că lucra 15–18 ore pe zi. Pentru ea, cel mai greu a fost să se adapteze la o cultură diferită, la oameni noi și la un alt stil de viață. I-au lipsit familia, prietenii și viața socială de acasă, mai ales ceea ce se numește „coffee culture” – obiceiul de a sta des cu prietenii la o cafea. Totuși, această experiență i-a adus și multe lucruri importante: prieteni noi, banii pe care i-a câștigat, călătoriile de după munca sezonieră și amintirile frumoase. A vizitat mai multe state, precum Hawaii, Arizona, Utah și Texas, și a avut ocazia să îi cunoască pe Barack și Michelle Obama în restaurantul în care lucra. Deși nu ar rămâne să trăiască în America, consideră că această experiență a fost foarte importantă. Mesajul ei pentru alți tineri este: „Profitați de fiecare oportunitate din viață, pentru că nu știți ce vă poate aduce. Peste câțiva ani veți fi mândri de voi și de felul în care ați trăit.”
Tânărul care a ales România pentru studii a mers la Timișoara. A studiat la Facultatea de Management și Turism Rural, unde a continuat cu un master, iar apoi s-a înscris la încă un program de master la Facultatea de Agronomie. Pentru el, limba română a fost un avantaj important, fiindcă terminase școala generală și liceul în această limbă. Viața de student în Timișoara a însemnat cursuri, workshopuri, evenimente universitare și timp petrecut cu colegii. Începutul nu a fost ușor, mai ales pentru că studiile au început în timpul pandemiei, iar cursurile erau online. La fel ca tinerei care plecase în SUA, și lui i-au lipsit prietenii și familia, dar spune că plecarea l-a ajutat să devină mai independent: „În această experiență mi-a plăcut că am plecat de acasă și am ieșit din zona de confort.” După studii, însă, a decis să se întoarcă acasă, pentru că în acest moment nu se vede trăind în străinătate.
Cealaltă tânără și-a început studiile în România, însă, prin programul Erasmus, a ajuns la Porto, în Portugalia. După aceea a decis să continue studiile de master acolo. A locuit într-o casă cu studenți internaționali din opt țări diferite. Zilele ei erau legate de facultate, de mesele pregătite împreună, de ieșirile cu prietenii și de timpul petrecut pe plajă. Pentru ea, această experiență a însemnat libertate, prieteni noi și dezvoltare personală. Dintre toate amintirile din Portugalia, cele legate de ocean au rămas cele mai puternice. Despre orele de surf spune: „Au fost ceva nou, foarte frumos și interesant pentru mine.” Porto i-a plăcut mai ales datorită oceanului, climei și stilului de viață mai relaxat. A învățat limba portugheză și și-a îmbunătățit cunoștințele de limba engleză. Deși i-a fost dor de părinți, de prieteni și de mâncarea pregătită de mama ei, Porto a devenit orașul ei preferat. De aceea, revenirea acasă nu a fost ușoară.
Fiecare dintre ei vorbește în mod diferit despre distanța față de familie și prieteni. În același timp, toți spun că au devenit mai independenți, că această experiență i-a schimbat și că au înțeles mai bine cum se trăiește în alte țări. Pentru unii, străinătatea a însemnat muncă și călătorii. Pentru alții, a însemnat studii, limbi străine și prieteni din toată lumea. Relația cu străinătatea a fost, însă, diferită pentru fiecare dintre ei. Tinerii intervievați au vorbit despre oboseală, adaptare, reziliență și despărțirea de oamenii apropiați, dar și despre curaj, autonomie și experiențe care le-au schimbat modul de a vedea lumea. Tânăra care a lucrat în SUA spune că experiența a fost extraordinară, dar că nu ar rămâne să trăiască acolo. Studentul din Timișoara a ales să se întoarcă acasă deocamdată, iar studenta care a plecat cu bursă la Porto nu exclude posibilitatea de a se întoarce pentru a trăi acolo. În toate cazurile, plecarea le-a adus atât oportunități, cât și un mare dor de casă.
Aceste povești arată cât de important este ca migrația tinerilor să fie prezentată în viața publică și în mass-media nu doar prin cifre și statistici, ci și prin vocile celor care o trăiesc. Prin astfel de povești personale, putem înțelege mai bine alegerile, dilemele, curajul și legăturile pe care tinerii le păstrează cu locurile din care provin.
Rebeka TODOROV
Articolul îl puteți citi în numărul din 20 iunie 2026
