Eleonora Muncean, zisă Nora, este o femeie sârguincioasă, care, făcându-și lucrul său cu mare dragoste, a reușit să-și împlinească visul pe care l-a avut la începutul carierei de croitoreasă. Deja de cincisprezece ani, femeia deține atelierul de croitorie „Nora” în centrul Panciovei. Chiar dacă e zi lucrătoare, iar Nora are multe haine de terminat și clienți care sunt programați pentru probă, femeia ne acordă câteva minute pentru a ne spune povestea ei. Are un zâmbet larg pe buze, care, fără să-i auzim povestea, ne spune că nimic ce face în viață nu îi este greu.
Un început deloc simplu
Eleonora este de origine din Satu Nou. A terminat școala elementară cu predare în limba română în localitatea sa natală. Când a ajuns momentul pentru înscriere la școala medie, Nora s-a decis să înscrie profilul de croitoreasă. În acel moment, dânsa nu a avut nicio idee despre ce înseamnă a fi croitoreasă.
„Tatăl meu mi-a făcut această propunere. Mi-a spus că cel mai frumos este să fii croitoreasă, pentru că vara stai la răcoare, iar iarna la căldură. M-a convins că este o meserie foarte frumoasă pentru o femeie”, începe povestea.
Totuși, când a început să învețe să practice această meserie, Nora a vrut imediat să se retragă de la școală. Văzându-l pe profesorul cum taie materialul și cum croiește, meseria de croitoreasă i s-a părut foarte complicată.
„Când a început profesorul să vorbească, eu nu am înțeles nimic. Am ajuns acasă plângând și panicată. M-am dus acasă cu ideea de a mă retrage de la școală. Mama m-a convins să rezist măcar un an, iar, dacă nici atunci nu mă regăsesc în această meserie, să mă transfer la altă școală. Îi mulțumesc mult pentru că nu mi-a permis atunci să mă retrag, pentru că acesta este cel mai frumos lucru pe care l-aș putea face”, afirmă femeia.
După terminarea școlii medii, Nora a croit cinci ani de acasă. Apoi, femeia s-a angajat la un atelier de croitorie. Pe parcursul anilor, dânsa a fost angajată la mai multe ateliere de croitorie, însă întotdeauna visul ei a fost să aibă propriul atelier. Acest vis a devenit realitate după zece ani de la terminarea școlii medii.
„Dorința de a avea atelierul propriu mi-a rămas întipărită în minte de la profesorul meu Živa Ilić, care a avut un atelier mic de croitorie în centrul orașului. Mătușa mea mereu spune că, dacă i s-a împlinit cuiva dorința din copilărie, aceea sunt eu. Sunt foarte mulțumită până acum. Îmi doresc doar să am sănătate, deoarece cu această meserie te poți ocupa până la sfârșitul vieții”, ne spune dânsa.
Desigur că a deschide un atelier de croitorie nu este un lucru simplu și ușor. Astfel, nici Nora nu a ajuns unde este azi peste noapte. A muncit sârguincios, iar pas cu pas, visul a devenit realitate. „Totul ce am, am câștigat singură”, afirmă Nora, zâmbind.
Sanela CRĂINEAN
Articolul integral îl puteți citi în numărul 63 din 18 martie
