O carieră dedicată studiuluil imbii române și elaborării manualelor școlare

Dr. Romanţa Iovanovici, născută în 1961 la Panciova, este o personalitate remarcabilă în mediul academic și editorial din Voivodina. Absolventă a Facultății de Filologie din Belgrad, specializarea limba și literatura română, și-a continuat pregătirea cu studii postuniversitare în domeniul dialectologiei. În 2001, a obținut titlul de doctor cu teza ,,Graiurile românești de origine oltenească din Banatul de Sud”.

Şi-a început activitatea profesională în 1985, la Facultatea de Filosofie din Novi Sad, Catedra de limba și literatura română. Din 1991, s-a alăturat Institutului pentru Editarea Manualelor din Novi Sad, unde ocupă în prezent funcția de șefă a Departamentului din Novi Sad al Institutului de Manuale din Belgrad.

Cu o experiență de peste trei decenii, dr. Romanţa Iovanovici a publicat numeroase lucrări din domeniul dialectologiei, bilingvismului, etnografiei, respectiv manuale și dicționare. Colaborează activ cu instituții importante și este membră a Societății de Limba Română și a Fundației de Etnografie și Folclor.

Prin activitatea sa, dr. Romanţa Iovanovici contribuie semnificativ la promovarea limbii și culturii românești în Voivodina.

Copilăria este adesea acel loc magic al începuturilor, unde se nasc primele visuri și se conturează identitatea fiecăruia. Cum a fost copilăria dumneavoastră? Ce imagini ale acelui timp v-au rămas vii în suflet şi ce întâmplări v-au modelat drumul spre ceea ce aveați să deveniți?

• Vârsta de aur a copilului, așa cum putem defini copilăria, acea perioadă frumoasă din viața fiecărui om, în care îți petreci timpul bucurându-te de fiecare zi, mi-a rămas în amintire tocmai prin frumusețea acestei vârste lipsite de griji. Mi-am petrecut-o cu familia, cu tatăl, mama și fratele în localitatea Petrovasâla, am trăit-o din plin și o port mereu în suflet și în minte. Totodată, mi-a rămas întipărită în minte și viața la sat din urmă cu mai bine de 50 de ani, care era cu totul diferită de cea de acum – mai liniștită, mai candidă, mai sinceră. Trăind într-o familie de intelectuali, părinții mei fiind cadre didactice, am fost de mică înconjurată de cărți, de dorința părinților de a-mi insufla dragostea față de carte și, implicit, față de cunoaștere și de progres intelectual. Ei mi-au trezit curozitatea de a explora lumea și de a înțelege ce se petrece în jurul nostru. Fiind curioasă din fire, îmi plăcea mult să citesc.
• Cu fratele meu, Mircea, citeam foarte mult cărți cu povești pe care părinții ni le procurau din România, căci în acea perioadă la noi nu se găseau cărți pentru copii în limba română. Citind din ele, pas cu pas am însușit la un nivel mai avansat limba română literară, dar urmăream cu regularitate și emisiunile pentru copii la Televiziunea Română. Pentru mine școala nu era doar o instituție în care trebuia să mergem fiecare zi ca să învățăm, ci și o deschidere spre universul cunoașterii, spre explorarea lumii și a enigmelor care apăreau în fața noastră. Era perioada în care am căutat să descoperim cine suntem, ce căi ni se deschid, ce mistere ne așteaptă și ne provoacă simțurile. Pe lângă orele petrecute în banca școlară, la cursurile obligatorii, cu drag îmi amintesc de activitățile extrașcolare desfășurate în așa-numitele secții, de serbările școlare la care am recitat poezii, am dansat dansuri populare, ne-am îmbrăcat în port popular, ceea ce ne-a plăcut foarte mult și, ca toți copiii, am așteptat cu nerăbdare vacanțele în care ne jucam afară. Pe atunci nu aveam calculatoare și celulare.
• Eram mulți copii la școală și nu pot să accept trista realitate că în școlile noastre sunt atât de puțini elevi care mai descoperă frumusețea minunatelor poezii și povești românești și care vor fi urmașii noștri în strădania de a ne păstra identitatea pe meleagurile seculare pe care trăim. Cu această idee, de a descoperi lumea literelor în toată complexitatea ei, m-am îndreptat spre Liceul din Vârșeț, unde, după frecvetarea cursurilor în așa-numitele clasa a IX-a și a X-a, am urmat doi ani cursurile la profilul de traducători. Deși fiecare dintre noi se confruntă la acea vârstă cu nedumerirea privind alegerea profesiei și povara care îi apasă pe elevi atunci când ajung la răscrucea de drumuri și trebuie să ia o decizie, faptul că deja am parcurs doi ani de filologie la școala medie mi-a facilitat alegerea. Am decis să-mi fac studiile la Facultatea de Filologie din Belgrad.

Mariana STRATULAT

Articolul integral îl puteți citi în numărul 24 din 21 iunie 2025